de Andrei Dicu
Alături de Alexandre Dumas, „părintele muschetarilor”, sau de Jaroslav Hasek, care l-a zămislit pe „bravul soldat Svejk”, Radu Tudoran este scriitorul care ne-a înnobilat adolescenţa cu spiritul aventurii. Romancier de calibru, Radu Tudoran a lăsat în urmă o operă vie şi în zilele noastre, din care se distinge romanul „Toate pânzele sus”, ulterior ecranizat în triumf.
Fratele lui Geo Bogza, subestimat pe nedrept
Radu Tudoran a spus adio acestei lumi la 18 noiembrie 1992, fiind, ca şi alţi scriitori de geniu, marginalizat de proaspăta societate „capitalistă”. Deşi a fost autorul unui ciclu de romane dedicat României secolului al XX-lea, „Sfârşit de mileniu”, precum şi un traducător excelent, Tudoran a fost subestimat pe nedrept şi considerat de unii critici literari, care au scris mai mult decât au citit, drept un „autor de romane de consum”. Nimic mai fals! Până la acel moment crease tot ceea ce îşi poate dori un scriitor. Romancierul, pe numele său adevărat Nicolae Bogza, a văzut lumina zilei la 8 martie 1910, la Blejoi, în judeţul Prahova, şi puţini ştiu că a fost fratele unui alt scriitor genial, Geo Bogza, inventatorul reportajului literar românesc. Atât Radu, cât şi Geo au moştenit pasiunea pentru aventură şi pentru călătorii de la tatăl lor, Alexandru Bogza, fost funcţionar al Marinei comerciale. După ce a terminat Liceul Militar și, apoi, Școala Militară de Ofițeri, Tudoran a fost, timp de șase ani, ofițer activ al Armatei Române. A renunţat la cariera militară în anul 1938, an în care a debutat cu un reportaj în revista „Lumea românească”, al cărei director era Zaharia Stancu. Tot atunci şi-a schimbat numele literar din Nicolae Bogza în Radu Tudoran, pentru a nu sugera niciun fel de legătură directă cu fratele său.
Visul bătut în cuie pe scânduri, la Brăila
În 1940 i-a apărut volumul de nuvele „Orașul cu fete sărace”. În anul următor a ieşit de sub tipar romanul „Un port la răsărit”, lucrare remarcată târziu de critica literară și, mai apoi, din motive politice, trecută în conul de umbră al uitării. Din păcate, din pricina celui de-Al Doilea Război Mondial și, ulterior, după instaurarea comunismului, acest superb roman avea să fie complet ignorat din două motive opuse politicii regimului de la București: spațiul evocat, Basarabia, și analiza necruțătoare asupra situaţiei politice.
În timp ce Geo Bogza s-a descurcat graţie compromisurilor în meandrele tulburi ale anilor 1945-1947, fiind un fervent militant de stânga, Radu Tudoran, care împărtăşea o ideologie anticomunistă, a fost mult mai sincer și mai puțin abil, astfel că a scris articole în care critica în mod egal extremismul de dreapta, dar și politica Uniunii Sovietice. Izolat de o parte dintre confraţii scriitori, Tudoran şi-a văzut de treaba sa. A strâns bani, s-a stabilit la Brăila și a construit o corabie cu care voia să plece în lume. Iată de unde vine secretul apariţiei lui Anton Lupan, marinarul vizionar care întruchipa personajul principal din „Toate pânzele sus!”…
„Toate pânzele sus!”, un strigăt de revoltă anticomunist
La sfârșitul anului 1947, când controlul sovieticilor asupra României devenise total, Radu Tudoran a fost rapid trecut pe linie moartă. Potrivit spuselor sale, citate dintr-un interviu acordat în anul 1992 revistei „Contemporanul”, Tudoran a simţit această izolare drept o moarte spirituală. „După 1947 am fost înmormântat, nimeni n-a mai pomenit de mine decât dacă își mai aducea cineva aminte să-mi vâre o suliță în coaste.” Totuși, a avut noroc, pentru că nu puţini intelectuali au fost torturaţi şi ucişi de torţionarii comunişti. Tudoran nu a fost supus nici persecuțiilor și nici raidurilor de percheziţii sau anchetelor tipice Securității. A devenit traducător, ceea ce mulţi au considerat-o drept un compromis. A tradus în special din autori sovietici, dar a făcut-o ca mijloc de existență.
Totuşi, în anul 1954 a dat lovitura la care nimeni nu se aştepta. A revenit pe scena literară cu un aparent inofensiv roman pentru tineret, intitulat „Toate pânzele sus!”, care a devenit un succes răsunător la publicul de toate vârstele. Romanul este puternic influențat de pasiunea autorului pentru aventură şi descrie călătoria pe care Radu Tudoran nu a mai putut să o facă în 1948, deși propria goeletă, „Speranța”, fusese construită și îl aștepta să plece în rada Portului Brăila... Modelul său de navigator l-a constituit Joshua Slocum, aidoma căruia ar fi vrut să plece în jurul lumii. Cu toate acestea, dincolo de acţiunea romanului, alţi critici, mai luminaţi, l-au perceput drept un strigăt de revoltă împotriva îngrădirii libertăţii impuse de regimul de stânga. Și romanul de dragoste „Întoarcerea fiului risipitor”, reeditat apoi cu titlul simplificat „Fiul risipitor”, a răvăşit sensibilitatea şi conştiinţa multor cititori din generaţii succesive.
„Speranţa 2”, construită cu banii câştigaţi din 1.500.000 de cărţi vândute
Radu Tudoran a trăit retras până la sfârșitul vieții, nu a frecventat localurile ticsite de scriitorii vremii, dar a publicat bestselleruri. În 1977, numărul total al cărţilor sale, aproape fiecare reeditată de mai multe ori, depășea cu mult 1.500.000 de exemplare tipărite. Cu banii câştigaţi și-a construit o nouă ambarcațiune, „Speranţa 2”, mai mică decât prima corabie.
Din punct de vedere literar, cel mai ambiţios proiect al lui Radu Tudoran rămâne ciclul de șapte romane „Sfârșit de mileniu”, scris cu o transparență și cu o naturalețe teribil de fireşti. „Sfârșit de mileniu” este o frescă a societății românești a secolului al XX-lea, fiind ciclul căruia talentatul prozator i-a închinat toată puterea ultimilor 20 de ani. Înainte să se stingă lucra la „Sub zero grade”, cel de-al șaptelea roman din ciclul respectiv, dedicat perioadei de ocupație sovietică. Radu Tudoran ne-a părăsit într-o dimineață de noiembrie, la Spitalul Fundeni din Bucureşti, din pricina unei boli a arterelor. Fratele său, Geo Bogza, a murit un an mai târziu... Inevitabil, când amintim destinele unor asemenea uriaşi, ne revin în gând versurile lui Adrian Păunescu din poemul „Gropile”: „O generaţie se duce,/ Încet o soarbe asfinţitul/ Purtându-ne prea greaua cruce/ Rămânem noi şi infinitul”.
Ion Besoiu, Ilarion Ciobanu, Colea Răutu şi… căţelul Lăbuş, printre eroii unui serial de legendă
Scenariul serialului „Toate pânzele sus!” a fost scris de Alexandru Struțeanu și de Mircea Mureșan, ultimul semnând şi regia. Amploarea acțiunii a necesitat prezența unui număr mare de consilieri din marina militară, iar echipajul navei „Speranța” (fosta proprietate a lui Radu Tudoran) a fost comandat de căpitanii de rangul III Marin Deboveanu și Gheorghe Florea. Premiera primului episod al serialului a avut loc la TVR în martie 1977. După aproape un deceniu, în 1986, a fost adaptat pentru marele ecran un fragment, respectiv trei episoade din serialul tv. Filmul se bucură şi acum de un real succes, garantat şi de pleiada de actori geniali, printre care Ion Besoiu, Ion Dichiseanu, Ilarion Ciobanu, Sebastian Papaiani, Colea Răutu, Jean Constantin, Cristian Şofron, George Paul Avram, Julieta Szonyi şi, de ce nu, căţelul Lăbuş.