de Andrei Dicu

Născut la 11 decembrie 1918, Aleksandr Isaievici Soljenițîn a fost cel mai cunoscut scriitor rus antisistem. Câştigarea Premiului Nobel în 1970, pentru „Pavilionul canceroşilor”, a fost denunţată de URSS drept „un act ostil”. Imediat, manuscrisele sale nepublicate au fost scoase pe furiş din URSS şi publicate în Occident, întărindu-i lui Soljeniţîn faima de oponent al comunismului sovietic. Totuşi, el nu a ezitat să-şi atace binefăcătorii occidentali…

Armata Roşie i-a umplut pieptul cu decoraţii

„Arhipelagul Gulag”, „Căderea imperiului comunist sau cum să reîntemeiem Rusia” şi „Pavilionul canceroșilor” au fost primele scrieri care au vorbit omenirii despre sistemul de detenţie sovietic şi despre represiunile lui Stalin. Scriitorul s-a născut la Kislovodsk (astăzi, Stravropol Krai), în nordul Caucazului. Nu şi-a cunoscut tatăl, care murise la 15 iunie 1918, în urma unei răni căpătate la vânătoare. A studiat matematica la Rostov, dar, în același timp, a urmat cursurile prin corespondență ale Institutului de Filozofie din Moscova. Cum însuși avea să declare, nu a pus la îndoială ideologia sovietică decât după ce a făcut cunoştinţă cu atmosfera lagărelor.

În timpul Primului Război Mondial, Soljenițîn a fost comandantul unei baterii de artilerie în Armata Roșie, luptând împotriva vechii nobilimi ruse. S-a implicat în acțiuni majore şi a fost, de două ori, decorat.

Căutând liniştea între două… Natalii

Deşi încă era student, la 7 aprilie 1940, Soljenițîn s-a căsătorit cu Natalia Alekseevna Reshetovskaya. Apoi, aveau să apară norii negri… Cei doi „bifaseră” doar un an de căsnicie, când el a plecat mai întâi în armată și apoi în Gulag, unde erau exilaţi oponenţii sistemului. Natalia l-a părăsit în 1952, cu un an înainte de eliberarea scriitorului, deoarece soțiile prizonierilor din Gulag riscau pierderea locului de muncă sau a permiselor de rezidență. După ce el și-a ispășit pedeapsa, cei doi s-au recăsătorit în 1957 și au divorțat, din nou, în 1972. În anul următor, Soljeniţîn s-a căsătorit cu Natalia Dmitrievna Svetlova, o matematiciană care avea un fiu dintr-un mariaj anterior. Împreună cu Svetlova a avut trei băieți: Yermolai, Ignat și Stepan.

„Binecuvântată fii, închisoare!”

Al Doilea Război Mondial l-a trimis, din nou, pe front, dar, la 9 februarie 1945, pe când se afla în Prusia Orientală, căpitanul de artilerie Soljenițîn a fost arestat, după ce „tovarăşii” i-au interceptat corespondența în care critica politica lui Stalin. A primit opt ani de lagăr de muncă şi a rămas un timp lângă Moscova într-o „șarașka”, închisoare specială, în care savanții arestați erau puși să facă cercetare în folosul statului sovietic. Începând cu 1950, a muncit în lagăre de reeducare din Karaganda, unde s-a chinuit cu o tumoare malignă, iar în 1953 a fost exilat pe viaţă în aulul Kok-Terek, din regiunea Djambul din Kazakhstan. „Toţi scriitorii care au vorbit despre închisoare fără să fi trecut prin ea s-au simţit obligaţi să-şi arate simpatia faţă de deţinuţi şi să blesteme închisoarea. Eu am stat acolo mult timp, acolo mi-am făurit sufletul şi pot spune fără ocol: Binecuvântată fii, închisoare..., binecuvântat fie rolul pe care l-ai jucat în existenţa mea!”, avea să scrie mai târziu.

O sinucidere dubioasă a grăbit apariţia „Arhipelagului Gulag”

Interesant este că „Arhipelagul Gulag” (1973), devenit Biblia disidenţilor din fostul bloc sovietic, a fost grăbit de sinuciderea dubioasă a Elizavetei Voronianskaia, dactilografa textului, care, anchetată, a divulgat KGB-ului ascunzătoarea unui exemplar. Cele trei volume dedicate traiului, dar mai ales morţii din lagărele sovietice au consternat intelectualitatea occidentală, năruind imaginea orbitoare a paradisului bolșevic, construită cu trudă de agenții de influență ai Cominternului, ai KGB-ului, dar şi de o serie de mari artişti francezi (Simone Signoret, Yves Montand şi Gerard Philipe), care duseseră o propagandă prorusă. Însă, imediat după apariţia lucrării în Franţa, în februarie 1974, Soljeniţîn a fost expulzat şi i s-a retras cetăţenia.

Cum să denunţi capitalismul, din inima SUA

Cu ajutor de la CIA, s-a stabilit în SUA, lângă Cavendish, Vermont, de unde conferințele și intervențiile sale au iritat chiar şi Occidentul, prin lipsa de menajamente critice. „Piatra de moară a KGB-ului nu înceta să mă zdrobească, dar mă obişnuisem. Acum i s-a alăturat (şi nu pentru prima oară) piatra de moară a Occidentului şi amândouă mă macină! Cum să trăiesc aici? În toate problemele de afaceri, de finanţe şi de organizare ajung în impas, înregistrez pierderi, apar complicaţii de nerezolvat, astfel că, în unele momente, mă cuprinde disperarea. Parcă mi-am pierdut raţiunea, m-am dezobişnuit să acţionez, fac numai greşeli. Cât de lucid eram în Est şi cât de orb sunt aici. Cum să mă descurc în acest păienjeniş de reguli şi legi?”, se întreba scriitorul, deşi americanii îi oferiseră protecţie.

Atac împotriva NATO

Reformele lui Mihail Gorbaciov au fost salutate de Occident, dar Soljeniţîn n-a aplaudat „perestroika” decât după publicarea „Arhipelagului Gulag” în URSS. Apoi, la 16 august 1990, Gorbaciov i-a redat cetățenia sovietică şi, peste patru ani, scriitorul s-a întors în Rusia. De atunci și până la moartea sa, survenită la 3 august 2008, Soljenițîn a trăit cu soția într-o casă de țară din Troițe-Likovo şi a susţinut revenirea la putere a vechii monarhii ruse. În anul 2007 a şocat din nou, acceptând din partea lui Vladimir Putin (considerat de Occident drept dictatorul epocii moderne) prestigioasa decoraţie „Premiul de Stat”. Soljeniţîn a apreciat rolul lui Putin în „restabilirea puterii şi mândriei Rusiei”, acuzând NATO că „încearcă să îngrădească suveranitatea Rusiei şi încercuirea sa totală”, fapt care i-a atras critici din partea mass-media europeană.

„Piatra de moară a KGB-ului nu înceta să mă zdrobească, dar mă obişnuisem. Acum i s-a alăturat (şi nu pentru prima oară) piatra de moară a Occidentului şi amândouă mă macină! Cum să trăiesc aici?“ (Aleksandr Soljeniţîn)

Cărţile lui Soljeniţîn au vorbit, în premieră, despre sistemul de detenţie sovietic şi despre represiunile lui Stalin

Iuri Poliakov l-a pus la zid pe „groparul URSS“

Posteritatea lui Soljenițîn în Rusia lui Putin devine tot mai problematică, „groparul URSS” având parte de contestații puternice, chiar înaintea jubileului de 100 de ani de la nașterea sa. Evenimentul urmează să fie sărbătorit la nivel de stat în 2018, dar opinia contestatarilor, care mocnea de ani buni, a fost exprimată de Iuri Poliakov, redactor-șef la „Literaturnaya gazeta”, o tribună a șovinismului rusesc şi o portavoce antioccidentală. Poliakov, unul dintre cei mai înverșunați adepți ai „lumii ruse”, a refuzat să facă parte din comitetul de organizare a festivităților consacrate centenarului Soljenițîn, motivându-și protestul prin faptul că nu-l poate omagia pe cel care a chemat la „distrugerea Uniunii Sovietice, deci a Rusiei”.