de Raluca Grinţescu
Undeva în apropiere de Cercul Polar, între Marea Groenlandei şi Atlanticul de Nord, pe o insulă clădită din joaca focului şi a apei, a vulcanilor şi a gheizerelor, oamenii trăiesc şi astăzi în bună vecinătate cu elfii, cu zânele şi cu îngerii. Ceea ce vă spunem nu este o poveste, ci se petrece într-o ţară europeană marcată în orice atlas geografic: Islanda. Fiordurile și apele geotermale fac deliciul turiştilor, căci Islanda atrage anual un număr de turişti egal cu populaţia ţării. Islanda se mândreşte cu primul parlament din lume, înfiinţat în anul 930; iar ca o ciudăţenie, în această ţară nu există căi ferate. Ar mai fi multe de spus, dar ne oprim aici, ca să intrăm în subiect.
Elfii - „poporul ascuns”
Islandezii consideră că elfii, supranumiţi „poporul ascuns”, sunt o populaţie conlocuitoare, care vieţuieşte în stânci, în pietre sau în ape. Ei spun că locuiesc împreună cu aceștia, însă în altă dimensiune. Superstiţiile merg mai departe, afirmând realitatea altor popoare: trolii și piticii, care ar trăi în acele locuri, de asemenea, în dimensiuni diferite. Legenda spune că, la un moment dat, Dumnezeu i-a vizitat pe Adam şi Eva. Aceştia I-au arătat gospodăria şi copiii; Dumnezeu a întrebat dacă mai au şi alţi copii, iar Eva - care mai avea copii, dar nu îi arătase pentru că nu avusese timp să-i spele şi i-a fost ruşine să-i arate murdari lui Dumnezeu - a zis că „nu”. Atunci, Dumnezeu s-a mâniat, căci El ştia că mai sunt şi alţi copii, şi le-a spus: „Ce omul ascunde de Dumnezeu, Dumnezeu va ascunde de om”. Din aceşti copii ascunşi a luat naştere poporul elfilor, „poporul ascuns”. Se spun poveşti frumoase despre ei, însă cele mai numeroase se referă la locuinţele elfilor, pe care nu e bine să le atingi sau să le strici.
Doar clarvăzătorul poate lua legătura cu aceștia
Este cunoscută povestea unor antreprenori care n-au ţinut cont de aceste credinţe-superstiţii, au vrut să croiască şosele prin locuri ocolite de sute de ani de locuitori, deoarece aceştia socoteau că acolo locuiesc elfii; dar treaba n-a mers! Cele mai bune utilaje se stricau, muncitorii se îmbolnăveau, iar lucrul nu înainta deloc. Antreprenorii au recurs la ajutorul unui clarvăzător, care a luat legătura cu elfii; aceştia au înţeles situaţia şi au promis că-i vor lăsa să-şi construiască şoseaua dacă timp de cinci zile nu se va lucra pe şantier, ca să aibă timp să... se mute! Aşa s-a şi întâmplat; cinci zile nu s-a lucrat, iar când s-a reluat activitatea, treaba a mers „ca unsă”. Elfii se ţinuseră de cuvânt! Este de menţionat că această întâmplare nu este singulară, iar credinţa în existenţa elfilor face ca şi inginerii cei mai sceptici să ocolească, în lucrările lor, locurile în care superstiţia populară spune clar că îşi au locuinţele elfii. Această credinţă unanimă în elfi, ca fiind naţiune conlocuitoare, face din Islanda ţara cea mai superstiţioasă.
Tur organizat special pentru turiști
Hafnarfjordur, un mic port aflat în apropiere de capitala Reykjavik, pare a fi locul în care oamenii convieţuiesc în cea mai deplină armonie cu aceste fiinţe subtile. Ei au contactat-o pe Erla Stefansdottir, profesoară de pian şi clarvăzătoare, pentru a le desena o hartă mai specială. Astfel, una dintre atracţiile turistice ale micului port islandez este o plimbare pe la „căsuţele elfilor”. Primarul din Hafnarfjordur, Magnus Gunnarsson, s-a arătat mândru de documentul ce atestă lumea invizibilă din oraşul pe care îl conduce. Foarte încântat de simpaticii lor vecini, el a declarat că „în felul acesta, şi turiştii vor putea descoperi că în oraşul nostru, alături de locuitorii obişnuiţi, trăiesc şi fiinţe supranaturale”. Întrebată cum este posibil ca în acelaşi spaţiu să convieţuiască oameni şi elfi, clarvăzătoarea Erla a explicat că lumea are mai multe dimensiuni. De exemplu, spune ea, „într-o pădure montană pot trăi tot felul de creaturi: elfi, gnomi, pitici, zâne. Ele nu sunt observate de oameni, deoarece au o frecvenţă de vibraţie diferită de a noastră, care corespunde planurilor eteric sau, uneori, astral. E posibil chiar ca aceste fiinţe, cel mai adesea inaccesibile vederii umane obişnuite, să nu se perceapă unele pe altele, tot din cauza nivelurilor lor de vibraţie diferite.”
Mărturii de la copii
Erla a văzut elfi încă de când era copil şi atunci era convinsă că acesta este un lucru obişnuit. „Până la 6-7 ani, copiii văd mai multe decât adulţii. Cred că foarte mulţi dintre ei au tovarăşi de joacă invizibili, dar nu realizează că sunt elfi.” O fetiţă de 9 ani, Audur Gudmundsdottir, povesteşte cu convingere cum se joacă ea cu elfii, care au cam jumătate din înălţimea sa. Într-o zi, fetița a căzut când se zbenguia pe afară, iar o femeie-elf i-a deschis uşa casei sale, aflată într-o piatră mai mare, şi i-a dat să mănânce o prăjitură în formă spiralată şi să bea un suc de banane deosebit. Audur îşi descrie cu însufleţire prietenii despre care spune că sunt foarte discreţi, ies doar noaptea şi niciodată în timpul zilei. Mama sa, căreia fetiţa i-a adus ca dovadă o cheie de la căsuţa elfilor, un mic obiect metalic cu crestături, nu exclude posibilitatea ca povestirile micuţei să fie adevărate. Şi mărturii ca acestea se întâlnesc la tot pasul în Islanda.
Trolii și piticii, populațiile conlocuitoare
Dacă în oraşul-port Hafnarfjordur elfii nu numai că sunt recunoscuţi în calitate de cetăţeni, dar se bucură şi de drepturi civile, există în superstiţia naţională şi alte populaţii conlocuitoare. Sondajele arată că, în ciuda obsesiei lor pentru tehnologiile moderne, islandezii cred cu tărie şi în existenţa trolilor. Superstiţia spune că diversele forme stranii de lavă, întâlnite la aproape tot pasul, nu sunt altceva decât troli transformaţi în piatră, deoarece au ieşit la suprafaţă în timpul zilei. Altă populaţie islandeză o regăsim în credinţa-superstiţie care vorbeşte despre piticii extrem de pricepuţi în meşterirea obiectelor magice şi care trăiesc în stânci, în găuri în pământ sau în scorburile copacilor. Ei lucrează aceste obiecte pentru zeii nordici, iar între aceştia, doi sunt celebri - Brokkur şi Sindri -, care au făcut ciocanul lui Thor şi inelul lui Odin.
PONT. Când vă duceţi în Islanda, neapărat căutaţi grajdul acela cu nouă vaci şi-un taur gri. Dacă dorinţa cea mai arzătoare vi se împlineşte, atunci superstiţiile se verifică...
Alte credinţe populare
Pe lângă aceste superstiţii împărtăşite de numeroşi islandezi, există şi altele, prilejuite de diferite momente de viaţă. Se spune că: