de Elena Şerban

Om politic uriaş, îndrăgostit până la moarte de România şi de românii săi, Iuliu Maniu este una dintre personalităţile cu care ţara noastră se mândreşte. Acum, la 142 de ani de la naşterea sa, numele său e rostit cu importanță, mai ales în Transilvania. Maniu s-a născut la 8 ianuarie 1873, la Bădăcin, în județul Sălaj. Aplecat către studiu încă de mic, Iuliu Maniu a urmat Facultatea de Drept la Cluj, dar şi-a aprofundat studiile la Budapesta şi la Viena. Revenit acasă, şi-a început cariera politică în Partidul Naţional Român din Transilvania. În 1906, a devenit deputat în Parlamentul din Budapesta şi deputat la Vinţu de Jos. După război, a contribuit la unirea Transilvaniei cu România şi a devenit guvernator al acestei părţi de ţară. Relaţiile cu Bucureştiul s-au răcit după ce Maniu nu a recunoscut Constituţia din 1923. Un punct de cotitură în cariera politică a lui Maniu a fost anul 1926, atunci când Partidul Naţional Român din Transilvania s-a unit cu Partidul Ţărănesc, constituind Partidul Naţional Ţărănesc. Graţie acestei fuziuni, Maniu a fost ales preşedinte al partidului între 1926-1933 şi 1937-1947. Funcţia l-a propulsat apoi de trei ori în scaunul de prim-ministru al României, între 1928 şi 1933. După 1940, Maniu a refuzat colaborarea cu regimul instalat la 6 septembrie 1940 şi cu cel postlegionar. Cu toate acestea, a luat apărarea legionarilor acuzaţi de asasinarea premierului I.G. Duca doar din cauza faptului că acesta era liberal. După 1940, Maniu s-a opus politicii lui Ion Antonescu şi, mai târziu, a luptat din greu, în speranţa că va împiedica preluarea puterii de comuniştii sprijiniţi de ruşi. Acesta a şi fost începutul sfârşitului său. A fost arestat la 14 iulie 1947 de autorităţile comuniste şi judecat pentru înaltă trădare. Prin sentinţa dată la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Liderul ţărănist a murit la 5 februarie 1953, la Sighet, cadavrul său fiind aruncat într-o groapă din Cimitirul Săracilor. Îndrăgostit peste poate de românii săi, nu a avut niciodată timp să îşi întemeieze o altă familie decât România.