de Andrei Dicu
Laureat al Premiului Oscar, legenda Humphrey Bogart este considerat de critici drept unul dintre simbolurile culturale ale Americii şi cel mai mare actor de film al secolului al XX-lea. Devenit celebru graţie rolurilor din „Casablanca” şi din „Şoimul maltez”, Bogart rămâne şi astăzi prototipul gentlemanului clasic, precum şi unul dintre sex-simbolurile nemuritoare ale Hollywoodului. Culmea, a luat Oscarul pentru rolul din „Regina africană”, nu pentru alte filme devenite epice.
Idol pentru Belmondo şi Woody Allen
Născut la 23 ianuarie 1899, la New York, Bogart s-a remarcat prin interpretarea unor personaje inteligente, pline de umor, dar a jucat şi roluri negative, imagini ale durităţii şi ale autodistrugerii. În arhive apare ca născut la 25 decembrie, deoarece impresarii săi au crezut că ziua de Crăciun i-ar „pigmenta” CV-ul. Privit drept un personaj aproape mitic, care a influenţat mulţi actori de calibru (Jean Paul Belmondo mărturisea că Bogart este modelul său), carismaticul american i-a inspirat inclusiv pe regizorii Jean Luc Godart, François Truffaut şi Woody Allen, care i-au dedicat producţii vizionate de milioane de fani. În 1997, Serviciul Poştal al SUA a emis o serie de timbre cu titlul „Legends of Hollywood”, din care Bogart nu a putut lipsi. Ulterior, publicaţia „Entertainment Weekly” l-a desemnat pe Bogart drept cea mai importantă vedetă din istoria filmului!
Un defect de vorbire l-a făcut... celebru
Părinţii viitorului actor, Belmont DeForest Bogart, un cunoscut chirurg, şi Maud Humphrey, desenatoare pentru diferite publicaţii, au simţit imediat că fiul lor avea carismă. Pe când Humphrey avea doar 2 ani, Maud a folosit un portret al micului Bogart pentru campania publicitară „Mellins Baby Food”, o marcă de mâncare pentru bebeluşi. Căsnicia părinţilor actorului a fost însă agitată. Maud era o femeie distantă, care suferea din pricina depresiilor şi a migrenelor. Ambii părinţi ai lui Humphrey au avut probleme cu alcoolul, fapt care l-a determinat pe puşti să părăsească rapid casa natală. În copilărie, Bogart era adesea tachinat pentru părul bogat, plin de cârlionţi şi pentru ordinea aproape maniacală care îl caracteriza. Din pricina unui accident banal, Bogart s-a ales cu o aşchie de lemn în buza de jos, iar operaţia l-a lăsat cu un mic defect de vorbire, care avea să-l complexeze toată viaţa, dar care, în acelaşi timp, i-a dat aerul de dur şi tonalitatea specifică a vocii sale inimitabile. Familia spera că Humphrey va ajunge în final la Yale, dar, în 1918, tânărul a fost exmatriculat de la Phillips Academy, după ce fusese prins fumând.
Criticat dur la debut!
După ce a renunţat definitiv la şcoală, Bogart s-a înrolat în Marină, a avut mici slujbe prost plătite şi, în final, s-a simţit atras de actorie, un avantaj fiind programul lejer şi dezordonat, care îl ferea de stresul unei meserii cu orar fix. Şi-a început cariera în 1921, pe scenele din Brooklyn, primul rol interpretat fiind cel al unui valet japonez. Criticii au fost duri, declarând că Bogart este foarte departe de ceea ce trebuie să fie un actor. La începutul carierei, Bogart a cunoscut-o pe prima sa soţie, Helen Menken, cu care s-a căsătorit în 1926, pentru a divorţa un an mai târziu. Cei doi au rămas prieteni, dar Humphrey s-a recăsătorit în 1928 cu Mary Philips, o individă isterică şi pusă pe scandal, despre care presa vremii a scris că a muşcat de deget un poliţist care încercase s-o aresteze. A treia soţie, Mayo Methot, avea o fire prietenoasă şi deschisă, însă avea probleme grave cu băutura, astfel că Humphrey avea să sufere un nou eşec sentimental. Referitor la Mayo, actorul avea să scrie în memoriile sale: „M-am născut când m-ai sărutat. Am murit când m-ai părăsit. Am trăit în câteva săptămâni atâta timp…” În anul 1945, cu ocazia turnării filmului „To have and have not”, după Hemingway, el avea să o cunoască pe Lauren Bacall, cea care va deveni femeia vieții sale. Au avut împreună doi copii: un băiat, Stephen, și o fetiță, Leslie.
A fost poreclit „Bogie” de către Spencer Tracy
Dintre colegii de scenă, Bogart s-a împrietenit cu Spencer Tracy, pe atunci deja un nume cunoscut, care, în 1930, avea să-i dea şi celebra poreclă „Bogie”. În 1934, a jucat în piesa „Invitation to a Murder”, iar producătorul Arthur Hopkins, încântat de jocul tânărului actor, l-a ales pentru noua sa producţie „The Petrified Forest”, în regia lui Robert Sherwood. Când Bogart s-a prezentat la întâlnire, Hopkins i-a spus că are pentru el un rol de gangster, chiar dacă autorul îl vedea mai curând într-o altă postură, de jucător de fotbal american. Piesa a avut 197 de reprezentaţii la New York, Bogart jucând rolul criminalului Duke Mantee.
Antisocial, nu participa la lansările filmelor sale
În perioada 1936-1940, a jucat, în medie, un film la două luni. Se spune că, nemulţumit de garderoba oferită de studiouri, purta în filme propriile costume, iar în filmul „High Sierra” şi-a adus de acasă propriul câine… Dincolo de asta, Bogart era un tip antisocial. Nici măcar nu participa la premierele filmelor sale, încălcând astfel una dintre regulile nescrise ale Hollywoodului. Graţie educaţiei primite, Bogart privea meseria de actor ca potrivită unui gentleman. Toată viaţa a simţit un adevărat dezgust pentru fals, pentru prefăcătorie şi pentru snobism. Sensibil şi, în egală măsură, caustic, frustrat de filmele proaste în care era nevoit să joace, Bogart le apărea celorlalţi confraţi ca un idealist amar, un om care se ascundea în New York de sine, care bea enorm şi fuma prea mult, parcă sortit să-şi petreacă viaţa printre mediocri. Avea adesea probleme din pricina onestităţii exagerate, neezitând să critice un actor şi un regizor ale căror prestaţii îl dezamăgiseră, atragându-şi multe adversităţi, dar şi o anumită admiraţie. Până la 14 ianuarie 1957, data morţii sale, a jucat în 75 de filme de lung metraj.
Ingrid Bergman, partenera perfectă din „Casablanca“
Fără îndoială, cel mai cunoscut rol al lui Humphrey Bogart este cel din „Casablanca”, producţie turnată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial şi considerată drept una dintre cele mai reuşite din toate timpurile. Bogart a scris istorie alături de Ingrid Bergman, cu care a format un cuplu de referinţă. Filmul a avut parte de un succes important încă de la premieră, fiind lansat în grabă, pentru a beneficia de avantajul publicității invaziei aliate în nordul Africii. În ciuda faptului că Bogart a interpretat primul său rol romantic, „Casablanca” a câștigat trei Premii Oscar, inclusiv distincţia oferită pentru cel mai bun film. Personajele, dialogul și muzica au devenit reprezentative, iar filmul a crescut în popularitate până la punctul în care este inclus în zilele noastre, în mod constant, în pozițiile superioare ale topurilor cu cele mai bune producţii din toate timpurile. Personajul interpretat de Bogart rosteşte una dintre replicile de final cele mai faimoase din istoria Hollywoodului: „Louis, cred că ăsta este începutul unei frumoase prietenii”. „Casablanca” a beneficiat de un buget de 964.000 de dolari şi a adunat încasări de 3,7 milioane de dolari!