de Andrei Dicu
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Muzeul Holocaustului a supravieţuit buldozerelor lui Ceauşescu
Ultimul deceniu al dictaturii Ceauşescu şi-a pus amprenta dur asupra centrului Capitalei, prin demolarea unor cartiere întregi, a unor cimitire şi biserici. În locul lor au răsărit „temple” comuniste faraonice, în umbra cărora au supravieţuit câteva dintre minunile acestui oraş, ca un dar pe care Dumnezeu ni l-a lăsat dincolo de aparenţe. Unul dintre acestea este Muzeul Holocaustului. Pe Bulevardul Corneliu Coposu, colţ cu Strada Sfânta Vineri, tronează blocul care a fost ridicat în locul Bisericii Sfânta Vineri - Hereasca. Imobilul ascunde faţada Sinagogii Mari Poloneze, clădită în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În interior, decoraţiunile plafonului şi candelabrul aurit contrastează puternic cu sârma ghimpată şi cu fotografiile alb-negru, pentru că lăcaşul a fost transformat în Muzeul Holocaustului (nu de alta, dar e la modă să avem şi noi unul...), centrat pe evocarea ipoteticei persecuţii a evreilor în perioada antonesciană şi a deportării în Transnistria a unor etnici semiţi din Basarabia şi din Bucovina. Nu departe, la intersecţia dintre Mămulari şi Sfânta Vineri, se află Sinagoga Mare, care acum serveşte drept muzeu al evreilor din România, respectiv Templul Coral, care aparţine în continuare cultului mozaic. Ambele clădiri sunt parţial mascate de blocuri construite ulterior. Cele două lăcaşuri sunt supravieţuitoarele unei operaţiuni în urma căreia a dispărut o suprafaţă echivalentă cu a Veneţiei, cel puţin potrivit istoricului Dan Falcan. Zeci de mii de oameni au trăit atunci adevărate drame, unii alegând să se sinucidă după ce au rămas fără case. 19 biserici şi două sinagogi au sfârşit sub şenilele buldozerelor, însă martorii vremurilor conchid la unison că statul Israel a plătit bani grei pentru ca măcar cele două stabilimente evocate mai sus şi, în primul rând, cel care a devenit Muzeul Holocaustului să rămână în picioare. De altfel, gurile rele susţin că, inclusiv pe vremea lui Ceauşescu, locul respectiv era supravegheat intens de Securitate, fiind suspectat că ar fi spaţiul în care diferiţi agenţi secreţi îşi puneau planurile la cale.