de Andrei Dicu

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Mănăstirea Bezdin, între blestem şi taină

Judeţul Arad este cunoscut pentru existenţa unor mănăstiri vechi, cucernice şi frumoase. Pe vremuri, Mănăstirea Bezdin era ascunsă într-o pădure deasă şi falnică, menită parcă s-o apere în faţa păgânilor care călcau des Ţările Române. Apoi, pădurea s-a retras uşor spre Mureş, şi consecinţele n-au întârziat să apară. Mănăstirea a fost incendiată de turci, însă călugării n-au fugit şi au ridicat o nouă biserică, de lemn, în care au slujit până la construirea celei care poate fi admirată şi azi. Construcţia a început în anul 1539, prin râvna lui Iovan Iaksici din Nădlac, care a şi vieţuit aici. Biserica de cărămidă a fost ridicată după anul 1690, în stil bizantin, în formă de treflă, cu trei abside, cu ajutorul financiar al credincioşilor, după cum consemnează ieromonahul Leontie Bogojevici pe o filă de Psaltire (aflată acum la Vârşeţ). Pe vremuri, o veche comoară a ortodoxiei, astăzi această impunătoare mănăstire se găseşte într-o situaţie uimitor de tristă, definitorie parcă pentru acest popor călcat de blesteme. Mănăstirea este vieţuită doar de două, trei măicuţe, aflate la vârsta senectuţii şi luptându-se zilnic cu toate greutăţile. Deoarece este o construcţie ce datează din secolul al XVI-lea, lăcaşul se degradează încet, dar sigur. Reparaţiile şi restaurările repetate o menţin, relativ, într-o situaţie acceptabilă ca înfăţişare exterioară, dar podul, acoperişul şi lemnăria se află într-o stare avansată de putrefacţie. Totuşi, mănăstirea păstrează o taină aparte, al cărei parfum este întărit de pictură, de arhitectura unică şi mai ales de icoanele superbe. Dacă veţi ajunge în acel paradis paradoxal al tristeţii şi totodată al bucuriei veşniciei, o veţi întâlni pe maica Anghelina, cea care susţine că „omul rănit de rău are nevoie de acea pace interioară tot mai greu de găsit, oferind sfântul lăcaş ca antidot împotriva sufletelor care s-au pierdut de Păstor pe drumul spinos al vieţii”. Atât iarna, cât şi vara vă vor fi oferite gratis camerele monahale pentru cazare. Condiţiile modeste nu vă vor afecta şederea, pentru că adevăratele motivaţii sunt taina însăşi şi frumuseţile locului.