de Andrei Dicu

Născut la 27 februarie 272, Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus, zis Constantin I şi ulterior Constantin cel Mare, a fost împărat roman între anii 306 şi 337. S-a născut la Naissus, fiind fiul generalului Constantius Chlorus și al Helenei. Pe vremea împăratului Aurelian, tatăl său a fost prefectul pretorian al împăratului Maximian şi ulterior „Caesar”. În anul 305, Constantin s-a alăturat tatălui său în partea apuseană a imperiului, iar la moartea acestuia a fost proclamat împărat. După o serie de confruntări militare cu alţi pretendenţi, a reunit toate provinciile occidentale ale imperiului sub autoritatea sa şi a pus capăt persecuțiilor creștinilor, impunând nu numai toleranță, ci și restituirea bunurilor acestora. Constantin le-a trimis scrisori episcopului de Cartagina și proconsulului Africii, din care reieșea faptul că susținea religia creștină, subvenționa Biserica din fonduri publice, scutea clerul de obligații publice și se considera slujitorul lui Dumnezeu. În 312, a trecut la credința creștină. Prin „Edictul de la Milano” (313) dat de împăratul Constantin cel Mare și prin „Edictul de la Tesalonic” (380) al împăratului Teodosie, creștinismul a devenit o realitate mai întâi tolerată, iar mai apoi constituțională a Imperiului Roman, care astfel a fost reunificat și supus autorității unui unic împărat, situație politică nemaiîntâlnită din anul 285. Constantin se revendică drept alesul pe Pământ al divinității unice. Constantinopolul a devenit noua capitală a Imperiului, iar în anul 325 a fost convocat, la Niceea, primul consiliu ecumenic al Bisericii creștine, care a pus bazele dogmatice și canonice ale acestei religii. În anul 326, Constantin l-a ucis pe fiul său Crispus, acuzat de adulter cu Fausta, soţia împăratului. Crispus și Fausta rămăseseră păgâni, iar execuția a fost săvârșită în Istria. În același an, Constantin a omorât-o pe Fausta în baie, după o căsnicie de 19 ani. Constantin a murit la 22 mai 337, la Nicomedia (Turcia) şi ulterior a fost sanctificat.