de Andrei Dicu
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Aura lui Brâncuşi străluceşte la Târgu-Jiu şi la Hobiţa (I)
Lumina titanului Constantin Brâncuşi veghează asupra Gorjului ca un soare de platină. Undeva pe drumul către Tismana, pe traseul ce leagă Târgu-Jiu de Baia de Aramă, se află localitatea Petişani. Aici, turistul observă panoul-indicator pe care scrie: „Spre Hobiţa, Casa Memorială Constantin Brâncuşi”. Drumul curge lin şi, odată ajunşi la Hobiţa, veţi găsi o poartă ţărănească simplă, care dă într-o curte îngrijită, în fundul căreia se găseşte o căsuţă mică, acoperită cu şindrilă şi zugrăvită în alb-albăstrui, culoare pe care o dă numai varul măcinat în Valea Sohodolului. Aici s-a născut, la 19 februarie 1876, Constantin, cel de-al cincilea copil al lui Nicolae Brâncuşi şi al Mariei Deaconu. Ghidul Casei Memoriale de la Hobiţa este chiar o rudă de-a marelui sculptor, care rememorează copilăria şi locurile în care se ascundea Brâncuşi când fugea de acasă. Dorul de ducă l-a caracterizat pe Brâncuşi încă de tânăr, deoarece pentru întâia oară a expus nu în România, ci în Franţa, în 1906. Un an mai târziu a creat prima versiune a „Sărutului”, temă pe care o va relua sub diferite forme până în 1940, culminând cu „Poarta Sărutului” din Ansamblul Monumental de la Târgu-Jiu. Abia în 1964 a fost redescoperit în România ca un geniu naţional şi, în consecinţă, Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu, cu „Coloana (recunoştinţei) fără sfârşit”, „Masa Tăcerii” şi „Poarta Sărutului”, a putut fi amenajat şi îngrijit după ce fusese lăsat în paragină un sfert de secol. Povestea „Căii Eroilor” a început când lui Brâncuşi i s-a cerut să ridice un monument închinat eroilor căzuţi în Primul Război Mondial, iar ansamblul exprimă sentimentul cosmic al artistului, manifestat prin simbioza celor patru elemente fundamentale: apa - pornirea de la râul Jiu, pământul - aleea din grădina publică („Masa Tăcerii” încorporează pământul şi Calea Eroilor), focul - flacăra care asigură triumful asupra morţii în „Poarta Sărutului” şi aerul - avântul „Coloanei fără sfârşit”, care străpunge văzduhul.