de Gabriela Niculescu
Maramureșul istoric este un loc idilic, de poveste și, odată ce-ai ajuns în inima sa, nu-ți mai vine să te dai dus. Pentru toți aceia care au pășit în oricare dintre cele patru zone etno-folclorice ale sale, Țara Chioarului, Țara Lăpușului, Țara Maramureșului sau Țara Codrului, obiceiurile au lăsat minunate amprente sufletești. Paștele, în acest spațiu mângâiat de Dumnezeu, este unic, încărcătura energetică a datinilor te transpune într-o lume desprinsă de agitația vieții, mai aproape de sine, de valorile spirituale și morale, de Divinitate. Descoperiți-i magia!
„Traistele cu bucate se pun roată pe lângă biserică”
România se numără printre cele mai bogate țări ale lumii în materie de tradiții, în mai toate zonele existând obiceiuri transmise din moși-strămoși, și-ar fi păcat să le lăsam să piară. Campania „Mândru de România”, inițiată de Simplify Media, Scorilo Turism și Fundația Liviu Marin Pop, a avut recent acțiunea „Turist în Maramureș”, care și-a propus promovarea datinilor. Astfel, am ajuns să stăm de vorbă cu Ileana Tomșa, o iscusită țesătoare din Poienile Izei, care ne-a primit în gospodăria sa pentru a discuta despre Sărbătoarea Învierii Domnului în stil maramureșean. Într-o căsuță primitoare le-am găsit pe surorile Tomșa lucrând de zor la traistele menite să poarte merindele în ziua de Paște. Ileana Tomșa înnoda baierele pentru traiste, iar Maria Tomșa țesea la război pânzele din bumbac și din cânepă colorate cu vopseluri vegetale obținute din flori fierte. „În traistele acestea ducem dimineața, la slujba de Înviere, pasca, ouăle, cârnații, brânza și ce mai avem, așezate într-un blid (n.r. - strachină) mare, frumos, alături de lumânare. Traistele se pun roată pe lângă biserică, se deznoadă și când trece preotul și stropche, le sfințește și avem prima săptămână, dimineața, câte o îmbucătură, două sfințite să mâncăm”, ne-a spus Ileana Tomșa.
„Pasca nu se împletește, se împătură”
Conform zicalei românești „Câte bordeie, atâtea obiceie”, și-n Maramureș întâlnim tradiții ce pot diferi de la sat la sat. „În Sâmbăta Mare facem toate pregătirile, coacem cozonacul, pasca, pentru ca toate să fie proaspete. După ce se răcesc, pregătim de seara traista, iar dimineața mergem la biserică, o înconjurăm de trei ori, se face slujba, iar la final, preotul iese și stropește traistele cu apă sfințită. La noi nu există obiceiul împărțelii, ca-n alte zone. Sunt foarte mulți care țin post negru din Joia Mare, Vinerea și Sâmbăta, și atunci aceia rămân la biserică și se împărtășesc, iar ceilalți merg acasă și se așază la masă. În ceea ce privește cozonacii și pasca, fiecare sat are obiceiul său. La noi, în Poienile Izei, pasca se frământă numai cu făină, drojdie, ouă, apă și sare. Se frământă bine, se face pe masă o turtă mare, se pun brânză de vaci și scorțișoară și se împătură frumos. La noi nu se împletește, că acela se numește colac în zona noastră”, ne-a mărturisit Ileana Tomșa.
„Roșim ouăle cu scorți de ceapă”
Spre deosebire de bucovinence, maramureșencele nu au obiceiul încondeiatului. Aici, ouăle se vopsesc în culori vegetale. „Roșim ouăle cu scorți de ceapă, pe care le adunăm în toată perioada postului. Punem foile la fiert, strecurăm zeama, scufundăm ouăle și le fierbem cinci minute. Noi nu folosim niciodată chimicale, numai cu scorți le roșim. Fetele care-s mai tinere mai pun ouăle în ciorap, cu diferite frunze, de pătrunjel, de urzici, și le roșesc cu model. Demult și noi am făcut așa, dar, după ce a mai trecut vremea, le-am făcut mai simplu. La sfârșit, le ștergem cu puțin ulei și le așezăm frumos”, ne-a spus Ileana Tomșa.