de Silviu Ghering

Monument antic ridicat de Apolodor din Damasc la ordinul împăratului Traian pentru proslăvirea victoriei sale în al doilea război cu dacii, din anul 106, Columna a fost inaugurată pe 12 mai 113, la Roma. În soclul ei a fost depusă în anul 117 urna cu cenușa lui Traian, azi dispărută. Soclul însuși a fost îngropat în ruinele Forumului lui Traian și abia în 1536 a fost scos, la ordinul Papei Paul al III-lea. Marele arhitect Fontana s-a ocupat de restaurarea lui, începând cu 1558. În 1589-1590, în locul statuii lui Traian, aflată inițial în vârful Columnei, dar dispărută încă din Antichitate, a fost așezată o statuie a Sfântului Petru.

Împăratul Traian apare de 59 de ori

Coloana, cu înălţimea de 30 de metri şi cu un diametru de 4 metri, conţine 18 blocuri masive din marmură de Carrara, fiecare cântărind 40 de tone. Este împodobită cu un șir continuu de sculpturi, de fapt un basorelief în formă de spirală ce cuprinde 155 de scene, cu 2.500 de figuri, care evocă scene din războaiele daco-romane din 101-102 (în partea de sus a Columnei) și 105-106 (în partea de jos). Împăratul Traian apare de 59 de ori şi nu lipsește nici scena morții Regelui Decebal. Columna rămâne un „document” preţios al Antichităţii latine.

Dacii vorbeau cu romanii fără traducător

Apolodor din Damasc a redat în cele mai mici amănunte scene din lumea traco-dacică, acestea fiind atât de veridice, încât și cele mai neînsemnate detalii vestimentare evocă dimensiunile sociale și geografice ale spațiului carpato-dunărean. Este de remarcat faptul că în scena în care dacii negociază pacea cu împăratul Traian nu există niciun interpret, niciun traducător! Dialogul are loc direct, ceea ce dovedește că, fără niciun dubiu, cele două popoare - dac și roman - vorbeau limbi asemănătoare.

Emil Panaitescu a adus prima copie în România

În perioada cât a fost director al Școlii Române din Roma (1929-1940), istoricul Emil Panaitescu a adresat numeroase memorii Academiei Române, Ministerului Instrucțiuni Publice, Ministerului de Finanțe și Parlamentului, pentru a realiza o copie a Columnei, care să fie expusă în România. Eforturile sale au fost încununate de succes în 1939, când statul român a comandat lucrarea, terminată în 1943. Copia a fost executată din ciment alb armat, amestecat cu praf de marmură, și respectă proporțiile monumentului original. Din cauza războiului, mulajele au fost depozitate în diverse locuri din Roma (Muzeul Lateran, Forumul lui Traian, Palatul Expozițiilor) și doar în 1967 au fost aduse în România. Din 1972, copia la scară naturală a bazei Columnei lui Traian și copii ale scenelor cel mai sugestive sunt expuse într-o sală a Muzeului Național de Istorie a României.

Badea Cârţan, dacul coborât de pe Columnă!

Gheorghe Cârțan, cunoscut și sub numele de Badea Cârțan, născut pe 24 ianuarie 1849, în satul Cârțișoara, din Ţinutul Sibiului, a fost un țăran care a luptat pentru independența românilor din Transilvania, distribuind cărți românești, aduse clandestin din Regat, la sate. Dorind să vadă cu propriii săi ochi mărturii ale istoriei poporului român, Badea Cârțan s-a hotărât în 1899 să plece la Roma. Pe jos! Acolo s-a dus întins la Columnă. Cum era singur și al nimănui și se făcuse noapte, s-a culcat la baza monumentului. A doua zi dimineața, trecătorii au avut o revelație: un dac „viu” se închina Columnei lui Traian! Presa din Roma chiar așa a scris în ziua următoare: „Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”. I s-a publicat fotografia şi i s-au luat o mulţime de interviuri. Badea Cârțan a făcut senzație la Roma, a fost invitat în mediile politice, culturale, jurnalistice, fiind primit peste tot cu multă simpatie și prietenie.