de Silviu Ghering
Poet, filosof și dramaturg de excepție, Lucian Blaga s-a născut la 9 mai 1895, în comuna Lancrăm, lângă Sebeș, fiind al nouălea copil al unei familii de preoți. A debutat în ziarul arădean „Tribuna”, cu poezia „Pe țărm” (1910). În 1919, a publicat primul său volum liric, „Poemele luminii”, urmat de „Paşii profetului” (1921), „În marea trecere” (1924), „Laudă somnului” (1929), „La cumpăna apelor” (1933), „La curţile dorului” (1938) şi „Nebănuitele trepte” (1943). Între 1920 şi 1924 a fost redactor la ziarele „Voinţa” şi „Patria” şi colaborator la „Gândirea”, „Adevărul literar şi artistic” şi „Cuvântul”. În 1926 şi-a început cariera diplomatică, lucrând, pe rând, ca ataşat de presă la legaţiile române de la Varşovia, Praga, Berna şi Viena. A fost ales, la numai 41 de ani, membru activ al Academiei Române. Între 1939 şi 1948 a fost profesor la Catedra de Filosofie a Culturii, la Universitatea din Cluj. Simpatiile sale legionare și refuzul de a intra în Comitetul Central al Partidului Naţional Popular, un satelit al Partidului Comunist, i-au adus ostracizarea ca dușman al poporului, urmărit îndeaproape de Securitate. În 1949 a fost înlăturat definitiv din postul de profesor universitar, nu a mai putut să-şi publice volumele, dar a continuat să scrie, operele din această perioadă fiind publicate abia după moartea sa. Tema sa predilectă a fost misterul existenţei. Este părintele a două concepte filosofice: cunoaşterea paradisiacă, de tip logic, al cărei scop este luminarea misterului, şi cea luciferică, al cărei scop este adâncirea misterului. În opinia ofiţerilor securişti, aceste studii aveau un conţinut „mistico-filosofic”. Supravegherea a devenit mai accentuată în 1960. Securitatea a început să-i înregistreze convorbirile telefonice, să-i controleze ieşirile şi vizitele primite. Prietenii i-au fost interogați, mulți au dat declarații false împotriva sa, ca să scape de anchetă. S-a stins din viaţă la 6 mai 1961, ca scriitor interzis, scos din programa analitică a şcolilor şi universităţilor, din manuale, din bibliotecile publice. A fost reabilitat în anii ’70.