de Silviu Ghering
Dorința de emancipare a femeilor este o „poveste” veche de când lumea. Ambiția lor de a fi egalele bărbaților s-a materializat în performanțe extraordinare, iar pionierele, deschizătoarele de drumuri, și-au asigurat un loc de cinste în istoria omenirii. Vă prezentăm mai jos trei eroine. Trei femei cu „F” mare, de fapt, trei femei cu majuscule, trei femei care au avut curaj, ambiție, determinare, trei femei care și-au riscat viața -, iar una dintre ele chiar a plătit cu viața! - pentru pasiunea lor, pentru a-și demonstra și a demonstra lumii întregi că orice limită poate fi depășită. Citiți și onorați-le pe aceste femei-fenomen cu un gând, cu respect, cu admirație...
Premieră pe „acoperișul lumii”
La 16 mai 1975, parcurgând traseul versantului sud-estic, japoneza Junko Tabei devenea prima femeie care ajungea pe cel mai înalt vârf din lume, Everest, 8.848 de metri. Făcea parte dintr-o expediție exclusiv feminină, sponsorizată de o televiziune și de un ziar din Japonia.
Junko s-a născut pe 22 septembrie 1939, în Fukushima, şi a fost pasionată de escaladarea munţilor din copilărie. De alpinism s-a apucat la vârsta de 23 de ani. După ce şi-a terminat studiile, a fondat un club de alpinism pentru femei, „Ladies Climbing Club Japan”, și a escaladat numeroşi munţi. Alături de alte femei curajoase, dar și de... soţul său, singurul bărbat acceptat în expedițiile din acea perioadă.
La un pas de tragedie, salvată de un șerpaș
În 1972 a fost selectată, dintre sute de voluntare, să facă parte, alături de alte 14 femei, dintr-o echipă care urma să fie pregătită să ajungă pe Vârful Everest. Echipa de recrutare a fost trimisă de ziarul „Yomiuri” şi de televiziunea „Nihon”. După o perioadă de formare de trei ani, cele 15 femei călătoresc la Kathmandu, unde angajează nouă şerpaşi. În 1975, la începutul lunii mai, femeile reuşesc să-şi aşeze tabăra la altitudinea de 6.300 de metri. În timp ce se odihneau, are loc o avalanşă. Junko îşi pierde cunoştinţa pentru câteva minute, dar este salvată de un şerpaş. Trece peste acest impas repede, iar la data de 16 mai atinge „acoperişul lumii”, realizând astfel o performanţă istorică. În momentul de faţă nu mai face alpinism, dar continuă să lucreze pe probleme ecologice. Este în prezent director al „Adventure Trust Himalaya” din Japonia (HAT-J), o organizaţie dedicată protecţiei mediului montan.
Prima femeie „cu aripi” peste Atlantic
Dimineața zilei de 20 mai 1932 era senină, fără vânt, dar cam rece, doar vreo 12 grade Celsius, la Harbour Grace, în Golful Conception al Peninsulei Avalon, ținutul Newfoundland, Canada. Un avion Lockheed Vega 5B cu o elice, cu 500 de cai-putere, viteză de croazieră 298 km/h, altitudine de zbor 4.570 m, decola cu destinația Paris. La manșă se afla o femeie. Prima din lume care avea curajul să plece singură peste Oceanul Atlantic. O chema Amelia Earhart și avea 34 de ani. După 14 ore și 56 de minute, în care a înfruntat rafale puternice de vânt din nord, temperaturi negative care i-au pus gheață pe aripi și probleme mecanice la sistemul de alimentare, Amelia ateriza pe o pășune la Culmore, la nord de Derry, în Irlanda de Nord. Un fermier surprins la muncă de apariția neașteptată a avionului roșu pilotat de o femeie singură, fără copilot sau însoțitor de bord, mirat și intrigat, a întrebat-o: „De unde vii?”, Amelia a răspuns simplu „Din America”, lăsându-l pe bietul om fără replică...
„Micul autobuz roșu” zburător
Cine era temerara femeie care traversase în premieră mondială Atlanticul de una singură la bordul avionului său? Amelia Earhart s-a născut la 24 iulie 1897, în Atchison, Kansas. A devenit o celebritate de talie mondială la începutul anilor ’30, când a stabilit mai multe recorduri în domeniul aviaţiei, cu ajutorul unui model de avion Lockheed Vega, vopsit în roşu, pe care îl numea „micul meu autobuz roşu”. A fost prima femeie care a urcat la manșa avionului peste 4.000 de metri, stabilind recordul de înălţime de zbor pentru femei, cu o altitudine de 4.300 m (anul 1922), prima femeie pasageră care traversa cu avionul Oceanul Atlantic, fiind sărbătorită şi declarată „femeia anului 1928”, prima femeie care a zburat singură deasupra Oceanului Atlantic (1932), prima femeie care a traversat SUA într-un zbor fără escală (1933), prima... prima... prima... Deține premiera în nu mai puțin de șase trasee aviatice de mare dificultate. Dorința de autodepășire a costat-o viața: a dispărut în 1937, deasupra Oceanului Pacific, în timp ce încerca să stabilească un record mondial, zburând în jurul lumii, deasupra Ecuatorului...
Cea mai tânără navigatoare solo
15 mai 2010. Un imens covor roz a fost desfășurat în portul australian Sydney, unde mii de oameni s-au adunat ca s-o aplaude pe Jessica. Jessica Watson. O adolescentă de nici 17 ani - urma să-i împlinească trei zile mai târziu, la 18 mai! - care petrecuse 210 zile pe apă, la bordul unui iaht de 10 metri, complet roz, denumit „Ella’s Pink Lady”. 210 zile în care făcuse înconjurul lumii de una singură! Plecase din Sydney la 18 octombrie 2009. Devenea astfel cea mai tânără persoană care reușea performanța de a naviga solo și fără niciun fel de asistență în jurul globului. Primii care au strâns-o în brațe au fost părinții, care, la început, nu au fost de acord cu această aventură și care au avut mari emoții în ianuarie 2010, când, în urma unei furtuni puternice în dreptul Insulelor Falkland, iahtul roz a fost de câteva ori culcat de valuri, suferind avarii minore. În timp ce iahtul era cu catargul în apă, unul dintre dispozitivele de alarmă de pe punte conectate cu țărmul s-a activat, creând panică printre cei care o urmăreau, până când Jessica a confirmat prin radio că este bine și că are doar câteva contuzii...
La cine s-a gândit în clipele cele mai grele
Premierul australian Kevin Rudd a numit-o „noua eroină a țării”. Modestă, „eroina” l-a contrazis: „Am să-l contrazic pe premier. Eu nu mă consider o eroină, ci o fată obișnuită, care a crezut în visul său”. Jessica a mărturisit că șapte luni pe mare nu au fost tocmai ușoare, însă atunci când i-a fost mai greu s-a încurajat gândindu-se la... naufragiații de pe Titanic! Tot ea a dezvăluit și care este următorul lucru pe lista sa de priorități, după ce euforia reușitei va fi trecut: obținerea unui permis de conducere. Dar nu înainte de „a devora, da, acesta-i termenul, a devora, un borcan de cinci kilograme cu cremă de ciocolată. Asta mi-a lipsit cel mai mult pe mare!”.