de Silviu Ghering
Maria Vera Rosenberg. Ulterior Vera Atkins. Un nume (de fapt, două) care nu spune nimic majorității românilor. „In the real world of spies Vera Atkins was the boss” („În lumea reală a spionajului, Vera a fost șeful”), spunea despre ea Jan Fleming, și el spion „la bază”, dar devenit cunoscut lumii întregi prin celebrul personaj „007” din cărțile scrise de el. James. James Bond. Vera Atkins a fost James Bond în variantă feminină. Jan Fleming a cunoscut-o bine. Au lucrat împreună pentru Serviciul Operaţii Speciale britanic (SOE - Special Operations Executive). S-a inspirat, de altfel, din personalitatea sa pentru a contura figura lui Miss Moneypenny, secretara șefului cel mare, M, al Serviciului Secret Britanic (MI6 - British Secret Service) și al superagentului majestății sale, teribil de fermecătorul „007”.
Familie bogată, educație aleasă, iubire „profitabilă”
Dar să revenim la Maria Vera Rosenberg. S-a născut la 16 iunie 1908, la Galați, fiind fiica omului de afaceri Max Rosenberg, evreu născut în Germania, și a Hildei Atkins, născută la Londra, într-o familie de evrei fugiți din Bielorusia secolului al XIX-lea, din cauza progromurilor antievreiești. Max era proprietarul unui șantier naval la Galați și al unei adevărate flote comerciale pe Dunăre. Mai mult, în 1930 ajunsese să îl consilieze pe Regele Carol al II-lea în problemele financiare ale regatului! I-a asigurat o educație aleasă fiicei, trimițând-o să învețe la școli private în Elveția, în Franța și în Anglia, unde a urmat cursuri de călărie, de limbi străine, de muzică, de tir și a practicat o mulțime de alte sporturi.
La începutul anilor ’30, familia Rosenberg făcea parte din lumea bună a Bucureștiului. Aşa îl cunoaşte Vera, în 1931, pe ambasadorul german, contele Friedrich Werner von Schulenburg, adversar al lui Hitler, cu care are o lungă poveste de dragoste, continuată şi după ce acesta a fost numit ambasador la Moscova. De la el avea informaţii de prima mână despre atmosfera şi despre intrigile din cercurile înalte de la Berlin şi de la Moscova. Atunci s-au „înfiripat” primele relații cu serviciile de spionaj britanice. În 1933, Max Rosenberg a murit, iar Vera a emigrat cu mama sa în Anglia și și-a schimbat numele în Atkins. Nu după mult timp, mama și fiica au decis să se stabilească în Franța, unde Vera a studiat limbile moderne la Sorbona. În mai 1940, când Franța a fost invadată de armata germană, s-au reîntors în Anglia.
Lucra și 18 ore pe zi cu agenții
În februarie 1941, Vera este angajată asistent principal al colonelului Maurice Buckmaster, director executiv al secțiunii F (France) din cadrul SOE, care i-a fost și mentor. Winston Churchill formase acest serviciu în iulie 1940, plănuind să elibereze Europa de ocupația nazistă prin acțiuni de sabotaj, ca reacție la invazia germană în Danemarca, în Norvegia și în Franța. Vera este numită foarte repede ofițer de informații pentru secțiunea F a SOE și coordonează pregătirea agenților care urmau să plece în Franța. Misiunea sa era să organizeze rezistența în teritoriile ocupate, să planifice acte de sabotaj împotriva naziștilor, să recruteze noi spioni, să le asigure pregătirea, să le „inventeze” biografiile. A lucrat cu recruții și
18 ore pe zi, dovedind o tenacitate impresionantă. A antrenat 470 de agenți secreți, între care 39 de femei. Oamenii săi au aruncat în aer poduri și trenuri, au împușcat ofițeri germani din structurile de comandă, au cules informații vitale. Vera a organizat parașutări de agenți, de armament și de muniție, stații de emisie-recepție, a pregătit „Ziua H” a debarcării în Normandia. De numele său au fost legate multe operații de anvergură, de la localizarea și capturarea mașinii de codificat germane „Enigma” la salvarea a sute de prizonieri de război și a mii de evrei din Europa ocupată de Hitler. S-a dovedit un agent cu o minte de oțel și cu o inimă mare, cu o inteligență de excepție și o loialitate extraordinară pentru agenții pe care îi pregătea și pentru care făcea orice ca să-i recupereze după îndeplinirea misiunilor.
Șocată de reacția comandantului SS de la Auschwitz
După încheierea războiului, Vera a plecat de bunăvoie în Germania, pentru a interoga ofițeri naziști și gardieni care se ocupaseră de lagărele de concentrare, dar și pentru a investiga împrejurările în care dispăruseră 118 agenți britanici, dintre care 13 femei, care nu se mai întorseseră în Anglia la sfârșitul marii conflagrații mondiale. A stat mai bine de un an acolo, încercând să dea de urma agenților pe care îi pregătise. Sau măcar a rămășiţelor lor... În baza mărturiilor pe care le-a consemnat la Auschwitz, comandantul Rudolf Höss (a nu se confunda cu Rudol Hess, adjunctul lui Adolf Hitler în cadrul Partidului Național-Socialist!) a fost judecat pentru genocid de Tribunalul Național Suprem din Polonia, condamnat la moarte și executat prin spânzurare la 16 aprilie 1947, la Auschwitz. A fost profund șocată de reacția ofițerului SS când completul de judecată a menționat că aproximativ 1,5 milioane de persoane au fost ucise doar în acest lagăr, iar Höss a replicat ofensat: „Oh, nu, cum un milion jumătate? Au fost 2.345.788 de oameni, știu cu exactitate”...
Prima femeie decorată cu „Crucea de război”
După zece ani de activitate în spionaj, Vera Atkins s-a retras în 1947 „din serviciu activ” și s-a stabilit în Winchelsea, Sussex, un sat din Anglia. În 1987 a primit titlul de Comandor al Legiunii de Onoare și a fost medaliată cu „Crucea de război”. Prima femeie care primea distincțiile respective. În 1998, François Mitterrand i-a acordat „Legiunea de onoare”, ca o recunoaștere a contribuției sale majore la eliberarea Franței. Vera și-a trăit viața într-o discreție absolută, respingând toate propunerile care i-ar fi putut aduce notorietate. Puţini au ştiut cine este cu adevărat. Nu i-a plăcut prim-planul. Niciodată nu a avut intenția de a-și scrie memoriile. A refuzat să dea interviuri, să fie personaj în cărţi de istorie sau în filme. Numele său a rămas necunoscut până când a murit, la 24 iunie 2000, în localitatea Hastings, Sussex, la vârsta de 92 de ani...