Main menu

header

529 2 1de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Castelul Banffy, Versaillesul Transilvaniei

La 30 de kilometri de Cluj, pe drumul spre Dej, trecând de satul Răscruci, pe malul Someşului se pot vedea turnurile Castelului Banffy din Bonţida. „Versaillesul Transilvaniei” este unul dintre cele mai frumoase castele din bazinul carpatin. Castelul Banffy este atestat documentar de la începutul secolului al XIV-lea. În 1387, clădirile și terenul înconjurător au intrat în posesia familiei Banffy printr-o danie din partea Regelui Sigismund, iar în 1680, un raport militar consemna existența aici a unor fortificații. Între 1740 și 1750, la ordinul lui Denes Banffy, castelul a fost refăcut în stil baroc, adăugându-i-se galeria de statui obligatorie pentru o reședință aristocratică la acea vreme. Printre noile clădiri se numărau manejul, grajdurile, remiza și locuințele servitorilor. Iosif Banffy, descendentul lui Denes, a decis demolarea turnului de la poartă în 1820, unind curtea renascentistă cu cea barocă, iar din piatra rezultată a construit o moară de apă, pusă la dispoziția sătenilor din Bonțida. Tot el a decis și transformarea parcului baroc într-unul romantic, specific englezesc, și înființarea unei școli hipice. În 1944, castelul era spital militar, iar spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, soldații naziști au pârjolit o mare parte a incintei, distrugând mobilierul, biblioteca și galeria de tablouri. Pe vremea comuniștilor, ansamblul de clădiri a fost utilizat ca școală de șoferi, CAP și spital pentru copii. În 1990 a fost declarat monument istoric, iar în 1999 au început lucrările de restaurare sub înaltul patronaj al Prințului Charles de Wales. Acum, Castelul Banffy poate fi vizitat, găzduiește cursuri de restaurare și chiar nunți, iar într-una dintre clădiri funcționează și o cafenea.

În 1963 a fost folosit ca decor pentru filmările la „Pădurea spânzuraților“, în regia lui Liviu Ciulei. Cum era nevoie de un foc, scenografii au aprins una dintre clădiri și, cu toate că incidentul ocupa doar câteva minute de film, distrugerile au fost mari!