Liniile de la Nazca, Sfinxul, complexul de la Stonehenge, sanctuarul Machu Pichu şi statuile din Insula Paştelui refuză cu încăpăţânare să ne dezvăluie misterul lor. Ne-au uimit, ne-au fascinat, ne-au făcut să emitem nenumărate teorii şi să ne punem mii de întrebări la care încă nu am găsit un răspuns coerent şi sigur 100%. Vă prezentăm doar câteva dintre cele mai misterioase locuri de pe Pământ, frânturi ale civilizaţiilor de mult apuse.
Nazca, aerodromul zeilor?
„Liniile Nazca”, aşa cum au fost supranumite, reprezintă o serie de desene uriaşe localizate în deşertul cu acelaşi nume, la suprafaţa unui platou arid ce se întinde pe o distanţă de 80 km, între oraşele Nazca şi Palpa, din Peru. Aici se găsesc sute de reprezentări gigantice de diverse complexităţi, de la simple linii la forme stilizate de păsări, maimuţe, păianjeni, peşti, rechini, lame şi şopârle. Despre aceste misterioase desene efectuate în plin deşert şi care nu pot fi văzute decât din aer nu se ştie aproape nimic. Nu e deloc limpede cum au fost realizate şi nici în ce scop. Au fost descoperite în 1939 şi se cunoaşte doar că aparţin culturii Nazca (700 î.Hr.-900 d.Hr.), dar nu au putut fi datate. Se spune că ar fi vorba despre un cult centrat pe zeităţi acvatice, ce înlesneau activităţile agricole într-o zonă aridă, sau despre un gigantic ceas astronomic ori despre un teren de aterizare pentru OZN-uri.
Sfinxul, construit în ultima eră glaciară...
Numele de Sfinx vine de la cuvântul grecesc „shingo”, ce înseamnă „a strangula”, iar grecii l-au folosit pentru prima dată numind o creatură fabuloasă ce avea capul unei fete, corpul unui leu şi aripi de pasăre, ce îşi ştrangula victimele. Se spune că Sfinxul a fost construit în timpul celei de-a IV-a Dinastii de către Khaf-Ra (Chefren, Kefren), în anul 2500 î.Hr. Dovezi arheologice şi geologice arată că eroziunea Sfinxului este cauzată în principal de apă şi mai puţin de nisip şi că ar fi fost construit cu 7.000-10.000 de ani în urmă, fiind doar restaurat de Khaf-Ra. Aceste teorii susţin că Sfinxul era deja construit în timpul ultimei ere glaciare din perioada 
13.000-8.000 î.Hr. Legendele egiptene spun că sub piramidă sunt labirinte subterane unde poţi rătăci luni în şir şi că în centrul lor se află surse ascunse de cunoaştere. Testele radar au detectat anomalii în structura solului de sub Sfinx, indicând prezenţa unor cavităţi în sol, ceea ce ar întări veridicitatea poveştilor egiptene.
Stonehenge nu este singular!
Stonehenge este probabil cel mai important monument preistoric din Anglia. Nu se ştie cu exactitate când a fost construit şi de cine. Ruinele megalitice cunoscute sub denumirea de Stonehenge se află în câmpia Salisbury, la 3 km vest de oraşul Amesbury, Wiltshire, în sudul Angliei. Nu este o singură construcţie, ci a fost făcut în mai multe etape. O teorie destul de cunoscută a avansat ipoteza că ar fi fost construit de druizi, o populaţie existentă în Anglia înainte de cucerirea romană. Tehnicile arheologice moderne au demonstrat însă că Stonehenge a fost construit cu cel puţin 1.000 de ani înainte de druizi, în 2950 î.Hr., ajungând la forma pe care o cunoaştem azi în anul 1600 î.Hr. Ciudat despre Stonehenge este faptul că e departe de a fi unic în Anglia, dar este cel mai bine păstrat. Sunt cunoscute 
peste 100 de cercuri din pietre pe teritoriul Insulelor Britanice şi în nordul Franţei. Unele dintre ele erau mici, de numai trei metri în diametru. Cel mai mare este cel de la Avebury, ce se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 4.000 de metri pătraţi. Astăzi au mai rămas în picioare doar aproximativ jumătate dintre pietrele originale şi imaginea locului e foarte diferită de cea de la începuturi. Oamenii de ştiinţă din diverse secole i-au atribuit întrebuinţări dintre cele mai bizare: altar de sacrificiu, construcţie extraterestră, simbol mistic, un simplu monument decorativ şi aşa mai departe. (va urma)
Daniela Purgaru
