de Silviu Ghering
20 iulie 1969. Peste jumătate de miliard de oameni de pe tot globul pământesc urmăresc fascinați un eveniment istoric în viața omenirii. Nava americană Apollo 11 ducea pe Lună primul om care avea să pășească pe altă planetă. Fericitul cosmonaut desemnat pentru acest eveniment interplanetar punea piciorul pe satelitul natural al Pământului la ora 02:56 GMT (23:56, ora României), stârnea un norișor de praf și rostea cuvintele istorice „Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru umanitate”. Se numea Neil Armstrong și avea 39 de ani fără două săptămâni.
Pilot la 16 ani
Neil Armstrong s-a născut în Wapakoneta, Ohio, SUA, la data de 5 august 1930. Mama sa era de origine scoțiano-irlandeză, iar tatăl său, de origine germană. A fost pasionat de zbor de mic copil și a obținut licența de pilot la 16 ani. În 1947 a început studiile în inginerie aeronautică la Universitatea Purdue, cu o bursă de la marina SUA. Foarte disciplinat și deosebit de curajos, în scurt timp a dovedit că are toate calitățile unui pilot de excepție. Pasionat de zbor, a decis să testeze avioanele noi și a devenit pilot de teste pentru marina americană. A fost primul pilot care a încercat noua generație de avioane de luptă din categoria „F” a armatei americane.
Și-a întrerupt studiile în 1950, când a fost trimis ca pilot în războiul din Coreea. A zburat în 78 de misiuni de luptă. În cea care avea să se dovedească a fi ultima a fost atacat de la sol și rănit. Nu a putut să aterizeze în siguranță și a fost nevoit să se catapulteze pentru a-și salva viața. A căzut în ocean, a plutit 29 de ore în derivă, dar a ajuns la mal, unde a fost salvat de un pluton american. A fost lăsat la vatră, și după război a devenit din nou pilot de teste pentru aviația americană.
A reușit prima andocare spațială
În 1960 s-a înscris în programul de pregatire al NASA (National Aeronautics and Space Administration), agenție responsabilă cu programul spațial public al Statelor Unite și cu cercetare aerospațială civilă și militară pe termen lung, înființată în 1958. După mai mulți ani de instructaj a primit și prima misiune: Gemini 5. A reușit prima andocare în spațiu din istorie. Au urmat alte două proiecte: Gemini 8 și Gemini 11. Gemini 11 a fost ultima misiune în spațiu înainte de celebra Apollo 11, cu aterizarea pe Lună.
Așa s-a scris istoria
La 16 iulie 1969, echipajul format din Neil Armstrong (comandant), Edwin Buzz Aldrin (pilotul modulului lunar „Eagle” / „Vulturul”) și Michael Collins (pilotul modulului de serviciu) își începea misiunea istorică. Cei trei astronauți s-au instalat în partea din față a modulului de comandă „Columbia” al navetei atașate rachetei lansatoare „Saturn V” și au pornit la drum. Racheta de 111 metri lungime a fost lansată de la Centrul Spațial Kennedy din Florida. După trei zile, la ora 20:18 GMT, Aldrin a confirmat că modulul lunar „Eagle” se desprinsese de „Columbia” și ajunsese pe Lună. Michael Collins rămăsese pe „Columbia”, zburând pe orbita lunii. Într-o zonă denumită „Marea Liniștii”, la 20 iulie 1969, ora 02:50 GMT, Neil Armstrong ieșea din modul pe o scară care se dovedea prea scurtă! A trebuit să sară pentru a ajunge pe solul lunar! Pe care-l atingea la ora 02:56 GMT.
După aproximativ 20 de minute, a coborât şi Aldrin. În două ore, 36 de minute şi 21 de secunde, astronauţii au strâns 22 de kilograme de roci pe care le-au adus pe Pământ. Și nu au uitat să lase acolo, drept amintire, un drapel american şi o placă de oţel cu un mesaj de pace, semnat de preşedintele Richard Nixon.
Teoria conspirației: niciodată pe Lună?!
De ani buni, circulă zvonul că americanii nu au pus niciodată piciorul pe Lună! Că a fost o înscenare gigantică, menită să apere supremația SUA în cosmos, pusă la grea încercare de ruși. „Teoria conspirației selenare”, conform căreia americanii nu au fost niciodată pe Lună cu echipaj uman, a fost larg dezbătută în presa din toată lumea, inclusiv în destule cărți scrise pe această temă. Când „gluma” s-a îngroșat, devenind subiect internațional de dezbatere, i s-a cerut agenției americane NASA să ofere originalele fotografiilor din expedițiile selenare Apollo pentru a se infirma afirmațiile celor care susțin că niciun picior de astronaut american nu a călcat pe solul lunar. Răspunsul NASA a fost năucitor: „Originalele s-au pierdut când arhiva a fost mutată”! Plus o replică ironică: „Cine vrea să vadă dacă este adevărat să se ducă pe Lună. În locurile de aselenizare se găsesc numeroase dovezi ale prezenței astronauților americani: steagurile americane, cărucioarele selenare și alte echipamente lăsate în urmă de astronauți”. Iar Armstrong însuși declara în „Daily Mail”: „Oamenilor le plac teoriile conspirației, sunt foarte interesante. Eu nu-mi fac griji, știu că cineva se va întoarce și va recupera camera video pe care am lăsat-o acolo”. Până la o nouă aselenizare, lumea rămâne împărțită între „au fost” și „n-au fost”...
„Când vă zâmbește luna, gândiți-vă la el și făceți-i cu ochiul!”
Neil Armstrong a plecat dintre noi în urmă cu trei ani, la 25 august 2012. Avea 82 de ani și 20 de zile... Colegul din modulul selenar, Edwin Buzz Aldrin, puncta transformarea lui Armstrong într-un simbol pentru întreaga omenire: „Chiar dacă atunci, în 1969, eram mai departe de Pământ decât au fost vreodată doi oameni, nu eram singuri. Efectiv întreaga lume a făcut acea călătorie memorabilă împreună cu noi. Știu că milioane de oameni mi se alătură acum în plângerea unui adevărat erou american și a celui mai bun pilot pe care l-am cunoscut vreodată”.
Însuși președintele american, Barack Obama, îi aducea un adevărat omagiu: „A fost printre cei mai mari eroi americani, nu doar ai timpului său, ci ai tuturor timpurilor. Când el și membrii echipajului său au lansat, în 1969, Apollo 11, au purtat cu ei aspirațiile unei întregi națiuni”.
Iar familia a rezumat totul într-o foarte frumoasă metaforă: „Când vă zâmbește luna, gândiți-vă la el și făceți-i cu ochiul!”...
A fost o întâlnire de gradul III?!
„Un pas mic pentru om, dar un salt mare pentru omenire”, a spus Armstrong când a pășit pe Lună. Și, dintr-odată, ceva s-a întâmplat! Interferențe neașteptate au întrerupt emisia, și cei de la sol au rămas fără niciun contact timp de două minute. Mai târziu, ufologii americani și europeni au dat publicității o înregistrare captată, se pare, de radioamatorii care urmăreau în direct comunicațiile între Apollo 11 și Huston. Conversația dintre Armstrong și Aldrin este năucitoare: „Ce a fost asta? Dumnezeule, ce a fost?” / „Sunt enorme! Pur și simplu enorme, vă spun! Nu, nu e din cauza câmpului de distorsiune! E de necrezut!” / „Suntem bine, dar am descoperit niște vizitatori. Da, au rămas aici o perioadă, dacă e să judecăm după instalațiile lor”. După asta, conform comunicatului emis de Huston, controlorii de la sol au încercat să-i calmeze pe astronauți, iar agenții CIA începuseră deja să elibereze sala de comunicații de orice personal neindispensabil...