de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Lacul Roșu, colț de rai cu nume de... ucigaș!
Lacul Roșu este cel mai mare lac natural montan din România, lac de baraj natural, la poalele Muntelui Hășmașul Mare. În limba germană se numește Mördersee (mörder=ucigaș), în maghiară, Ghilcoș (gyilkos=ucigaș), deoarece, potrivit legendei, surparea de teren ar fi acoperit un sat, omorându-i atât locuitorii, cât şi animalele. Apa adunată a avut culoarea roșie de așa de mult sânge, încât numele lacului a devenit atât Lacul Roșu, cât și Lacul Ucigaș. S-a format relativ recent, într-o zi din luna iulie 1837, când, după o serie de furtuni apocaliptice și ploi ca la potopul biblic, din Muntele Ucigaș s-a desprins o imensă bucată care a blocat Pârâul Licaș, pPârâul Oii și Pârâul Roșu. Martori actuali ai calamității naturale de atunci sunt cioatele de molid rămase în apă și care ies ca niște țepușe la suprafață. Reflectarea purpurie în lac a Suhardului Mic, prezența aluviunilor roșiatice aduse îndeosebi de Pârâul Roșu și calcarele roșcate din jurul său i-au făcut pe ciobani să-i dea numele de Lacul Roșu. Abia în 1857, trei turiști din Gheorgheni au poposit pe malurile sale, uimiți și fermecați de frumusețea sălbatică a lacului, dar și de priveliștea montană. Au povestit tuturor că au descoperit un colt de paradis. În 1910 a început construirea drumului din Gheorgheni spre Lacul Roșu, realizat până în locul numit „Gâtul Iadului”, și numai în 1937, la 100 de ani de la formare, s-a terminat drumul care leagă Transilvania de Moldova. Împrejurimile lacului au o faună și o floră foarte bogate, predomină pădurile de conifere în amestec cu alunul, salcia de munte, pe versanții din preajmă cresc bradul alb, paltinul și plopul de munte, iar dintre animale vă puteți întâlni cu râși, capre negre, lupi, cerbi sau mistreți.