de Dana Purgaru

Cel mai controversat și mediatizat zâmbet din istoria noastră, cel al celebrului personaj Mona Lisa din pictura inegalabilului Leonardo da Vinci, se pare că și-a pierdut aura de mister. O echipă de cercetători din Marea Britanie a anunțat ce se află în spatele acestuia după ce a analizat o altă pictură realizată de maestrul renascentist: o iluzie optică.

Este iluzie optică

Măiestria cu care Leonardo da Vinci a pictat expresia misterioasă a Mona Lisei se pare că întrece așteptările tuturor. Acest lucru este dovedit de concluzia oamenilor de știință britanici de la Universitatea Sheffield Hallam şi de la Universitatea Sanderland. Pentru a-și demonstra teoria potrivit căreia iscusitul pictor a realizat în mod intenționat o iluzie optică pentru a înșela atenția privitorilor cu privire la expresia personajului din tablou, ei au examinat o pictură mai veche a maestrului italian, „La Bella Principessa”, pictată de da Vinci înainte de a finaliza lucru la Mona Lisa, la sfârşitul secolului al XV-lea.

S-a demonstrat că maestrul a folosit un truc inteligent de combinare a culorilor, realizat pentru a înşela vederea periferică, forma gurii femeii din tablou părând să se modifice în funcţie de unghiul din care este privită. Practic, atunci când este privită direct, linia gurii femeii din pictură este orientată în jos. Dar când ochii privitorului se îndreaptă apoi în alte direcţii, pentru a examina şi alte trăsături ale portretului, colţurile gurii acesteia par că urmează o linie ascendentă, creând astfel un zâmbet ce poate fi observat doar indirect, din lateral, exact la fel ca în cazul Mona Lisei.

Tehnica, regăsită în altă pictură a lui da Vinci

Tehnica folosită pentru a da naștere din pensulă unui astfel de surâs greu de descifrat se numeşte „sfumato” şi poate fi observată atât în portretul „Mona Lisa”, cât şi în „La Bella Principessa”, spun savanții. Deşi procedeul ce necesită multă iscusință a fost utilizat şi de alţi artişti renascentişti, niciunul nu a atins nivelul de măiestrie al lui Leonardo da Vinci, au mai afirmat autorii studiului, publicat în revista „Vision Research”.

Conform specialiștilor în artă renascentistă, „La Bella Principessa” o reprezintă pe Bianca Sforza, fiica lui Ludovico Sforza, ducele Milanului, pictată la vârsta de 13 ani şi care urma să se căsătorească cu comandantul armatei ducale. Bianca Sforza a murit însă la doar câteva luni după căsătorie, se presupune din cauza unei sarcini ectopice.

Identitatea personajului, o controversă de nedesluşit

Portretul Mona Lisei, realizat de Leonardo da Vinci în anii 1503-1506, este considerat cea mai renumită operă din istoria picturii. A fost pictat în ulei pe lemn de plop și a fost intens controversat de-a lungul secolelor atât datorită misterului aflat în spatele identității personajului, cât mai ales al surâsului afișat. Conform unor teorii, în portret ar fi Lisa Gherardini, soția unui comerciant florentin. Alți specialiști spun că este înfățișarea Isabellei d’Este, care domnea la Mantova, însă alte teorii susțin că în spatele tinerei doamne ar putea fi o iubită a lui Giuliano de Medici sau chiar a lui Leonardo, dar și că este de fapt portretul androgin al unui tânăr îmbrăcat în femeie sau chiar autoportretul artistului, dar și Caterina, mama pictorului, sau iubitul acestuia, Gian Giacomo de Caprotti, căruia da Vinci îi spunea Salai („Micul Diavol”). Un lucru mai puțin cunoscut este faptul că tabloul a fost restaurat în mai multe rânduri. Analizele cu raze Röntgen au revelat încă trei straturi de pictură sub cel vizibil. Pictura i-a plăcut atât de mult creatorului său, încât da Vinci o purta totdeauna cu sine în călătorii, inclusiv atunci când Regele Francisc I l-a invitat în 1516 să se stabilească în Franța, în castelul din Amboise. Atunci, regele i-a cumpărat tabloul, care a fost expus mai întâi la Palatul Fontainebleau, mai târziu la Versailles. După Revoluția Franceză a fost expus la Luvru, iar Napoleon Bonaparte l-a luat pentru propriul său dormitor, însă a revenit după aceea la Muzeul Luvru.