de Silviu Ghering

Eminentul matematician Gheorghe Ţiţeica, fondatorul prestigioasei reviste ştiinţifice „Gazeta Matematică”, strălucit pedagog şi academician, s-a născut la 4 octombrie 1873, la Turnu-Severin. A urmat școala primară în orașul natal, iar liceul la Craiova, remarcându-se prin logica sa cu care îşi construia raţionamentele la toate disciplinele, dar în special la matematică, obţinând în fiecare an premiul I, precum şi o bursă de studii de 30 de lei lunar şi întreţinere gratuită în internatul liceului. La examenul de Bacalaureat din iunie 1892 a uimit comisia de examinare prin răspunsurile date. A intrat pe primul loc la Școala Normală Superioară din București și apoi a urmat Secția Matematici la Facultatea de Științe de la Universitatea din București. În 1895 a obținut licența în matematici și a fost profesor suplinitor aproape doi ani la Seminarul teologic „Nifon” din Bucureşti. Pentru a accede în învăţământul superior, avea nevoie de studii în străinătate, așa că a plecat în 1897 la Paris, fiind al patrulea român la Școala Normală Superioară. După susţinerea „magna cum laude” a tezei de doctorat, a revenit în ţară în toamna lui 1899 și i s-a încredinţat cursul de Calcul diferenţial şi integral la Universitatea din Bucureşti, devenind, un an mai târziu, la doar 27 de ani, cel mai tânăr profesor la catedra de Geometrie analitică şi trigonometrie sferică. A definit o nouă clasă de curbe și suprafeţe, cunoscute azi sub numele de „curbele și suprafeţele Ţiţeica”. A fost fondatorul geometriei diferenţiale centro-afine. Profesor și pedagog de excepţie, a scris multe cărţi de referinţă în geometrie. În perioada cât a studiat la Paris s-a îndrăgostit de Florence Thierin (1882-1965), fiica directorului renumitului institut „Schewitz-Thierin”, cu care s-a căsătorit și a avut trei copii: Radu (1905-1987), Gabriela (1907-1987) şi Şerban (1908-1985), toţi trei devenind renumiţi oameni de ştiinţă. A murit la 65 de ani, la 5 februarie 1939, în plină activitate creatoare.