de Silviu Ghering
Mulți spun că România postdecembristă trebuia să se axeze pe două domenii ca să aducă nivelul de existență la standardele germane, de exemplu, că d-aia se dă de ceasul morții valul de refugiați asiatici să ajungă la doamna Merkel în bătătură, chiar cu riscul să o calce pe bătătură... Să revenim, dar, la oile noastre. Deci: domeniile salvatoare ar fi fost agricultura și turismul. Să lăsăm agricultura și să aruncăm un ochi pe turism. Pentru că un site care promovează arta stradală poziționează România pe primul loc - de când n-am mai fost noi pe primul loc la lucruri pozitive, lasă romii, hoții și violatorii?! - la... scări pictate! Da, un top realizat de site-ul respectiv, boredpanda.com, poziționează România în fruntea acestui clasament, înaintea unor țări precum Turcia, Italia, Spania, Chile sau Coreea. N-ați auzit de așa ceva? Ei bine, e timpul să mai citiți și despre ceva frumos, nu numai despre crime, violuri, înmormântări... Locurile cu pricina sunt Strada Rakoczi din Târgu-Mureș și Strada Xenofon din București. În ordinea locurilor. Ambele, în trepte. Apreciate de iubitorii de artă din întreaga lume mai sunt și scările Furnica, dar și strada Artei, ambele tot din Târgu-Mureș.
„Covorul țărănesc” din Târgu-Mureș
Superba scară Rakoczi din Târgu-Mureș ar putea fi considerată drept monument istoric din punct de vedere al vechimii, deoarece a fost construită acum mai bine de 100 de ani, mai exact în 1902. Denumirea sa vine de la princepele Transilvaniei Rakoczi al II-lea, faimos pentru că a fost conducătorul răscoalei curuților între anii 1703 şi 1711, îndreptată împotriva dominației habsburgice.
Scara Rakoczi duce spre Cetatea medievală din Târgu-Mureș dinspre Strada Revoluției. Delimitată de parapeți înalți din beton pe care e fixată balustrada, scara nu are un design deosebit, dar e cunoscută în oraș datorită vechimii sale. Și, acum, a culorilor sale.
Ideea vopsirii scărilor cu un model digital (din pixeli) a venit din partea membrilor Asociaţiei Green Art Tour în primăvara anului 2014 şi a fost implementată în parteneriat cu Liceul Vocaţional de Artă din Târgu-Mureş. La o primă vedere asupra acestei scări ai impresia că te uiți la un covor țărănesc. Semnătura picturii o poartă firma Digital Transilvania. Treptele sunt pictate în alb, negru și roșu și respectă motivele brodate pe costumele populare din Transilvania sau pe ștergarele tradiționale. Scara e pictată pe treapta verticală, cea orizontală neavând niciun punct de vopsea. Din acest motiv, modelul nu e vizibil pentru persoanele care coboară scările, ci numai pentru cele care urcă sau privesc scările de jos în sus. Tinerii care au realizat proiectul au continuat şi cu alte scări din Târgu-Mureş, Furnica și Artei, care arată cel puţin la fel de spectaculos.
„Cascada” din Dealul Filaret
Strada Xenofon este situată în apropierea Parcului Carol din Capitală și duce în cel mai înalt punct din oraș, vârful Dealului Filaret. Sunt peste 70 de trepte de urcat, dar, datorită frumuseții picturii, cu siguranță nimeni nu va simți efortul. Strada a fost votată a doua cea mai frumoasă stradă în scări din lume, după scările Rakoczi din Târgu-Mureș.
Turiștii au inclus Strada Xenofon pe lista locurilor „must” de vizitat în București anul trecut, când artista Eva Radu, la solicitarea unei agenții, a pictat-o pentru prima dată. Cu opt clădiri reprezentative ale Bucureștiului. Vizitată, deci călcată de mii de turiști, pictura s-a degradat, așa că tot Eva i-a dat acum o nouă față. În locul clădirilor amintite a „izvorât” o cascadă tumultuoasă, înconjurată de verdeață.
Dă senzația de... răcoare!
Eva este o fată frumoasă, suavă, aproape plăpândă. Are 29 de ani și a terminat Universitatea de Arte Bucureşti, secţia Grafică. Zâmbeşte tot timpul, te priveşte în faţă, şi ochii i se aprind de fericire când vede că îţi place cascada ei. „Cascada” Xenofon. Se află în apropiere de „Fântâna cu zodiac” din Parcul Carol. Trecătorii se opresc, se uită. Unii nu spun nimic, alţii au reacţii ca de copii şi merg mai departe. Alţii îi strâng mâna şi o felicită. Câţiva îşi fac curaj să urce treptele prin „apă”. Sunt multe, nu e chiar uşor. Dar Eva îi îndeamnă să vadă toată lucrarea. Cei care locuiesc în zonă s-au obişnuit cu frumuseţea, chiar cu senzaţia de... răcoare pe care o induce cascada. „Este foarte bine că se face pictura asta aici. Decât să vezi gunoaie, mai bine aşa!”, ne spune o doamnă care stă la umbră în curtea unei case vechi, boierești...
Urmează treptele din Cotroceni
Pictura Evei are mare succes. S-au interesat şi oameni din alte oraşe ale ţării dacă ar vrea să picteze şi la ei: „Din Suceava a venit o doamnă şi mi-a spus că lucrează la Primărie și va propune să se facă un asemenea proiect pe scările de la Cetatea Sucevei. Dacă mă solicită, mă duc cu plăcere”.
În Bucureşti mai există străzi care ar merita să fie pictate, spune Eva, cum sunt treptele din Cotroceni, care coboară din Panduri spre stadionul defunctului Progresul București. „Acum sunt tot felul de desene, de mâzgălituri pe ele. Le-am vizitat special. Poate, cândva, le voi putea picta dacă va dori cineva să sponsorizeze lucrarea. Nu mai spun că în Bucureşti există şi o mulțime de ziduri urâte, care ar putea fi transformate în ceva frumos prin pictură”.
Mai au şi alţii...
Arta scărilor pictate se întinde de la brazilianul Rio la coreeanul Seul. Omul sfințește locul, respectiv scara, nu este un proverb exclusiv mioritic. Priviți și o să vă convingeți...
Scările Salvador Dali
Nu toată arta este conținută între pereții de la Muzeul de Artă din Philadelphia. Aceste scări au fost fantastic pictate pentru o expoziție itinerantă Salvador Dali în 2005 și sunt o capodoperă în sine.
Scările de mozaic
Cele 163 de trepte au fost acoperite în vara anului 2000 de 300 de oameni cu un mozaic ce cuprinde animale, păsări și pești pictați manual pe plăcuțele de gresie respective.
Scările Velho
„Bătrânul” (Velho) a devenit emblematic pentru favela Cosme Velho din sudul uriașului Rio. Fața pare atât de reală pentru că din orice direcție te-ai apropia de trepte ai impresia că ochii sunt ațintiți asupra ta.
Scările cu pești „koi”
Acest „zbor” uimitor de pești a fost pictat de elevii unui liceu de arte din capitala Coreii de Sud în cel mai sărac cartier al orașului. Peștii „koi” (pești de apă dulce, originari din Japonia, numiți și „crapi japonezi”) sunt vopsiți în tonuri de portocaliu, roșu, galben, care ies în evidență față de nuanța foarte vibrant albastră a scărilor.
Scările lui Selarón
Escadaria Selarón, scările lui Selarón, reprezintă opera artistului de origine chiliană Jorge Selarón, scări pe care le-a numit „tributul meu pentru poporul brazilian”. Selarón s-a născut în Chile, în 1947, a călătorit și a lucrat ca pictor și sculptor în peste 50 de țări înainte să se stabilească, în 1983, la Rio de Janeiro. În 1990 a început să „renoveze” scările degradate din fața casei sale. A acoperit cele 250 de trepte, în lungime de 125 m, cu peste 2.000 de plăcuțe de gresie, dintre care peste 300 sunt pictate de el, iar celelalte sunt aduse de turiști din peste 60 de țări. Selarón își consideră munca neterminată și susține că „acest vis unic și nebunesc se va sfârși numai în ziua morții mele”.
Scările Holsteiner
Cele 112 trepte au fost pictate de o cunoscută pictoriță, Odette Schering, militantă ardentă pentru globalizare și pace, într-o gamă largă de culori luminoase, ce dau senzația mersului pe jos pe un curcubeu. Pe ele sunt scrise o colecție de cuvinte germane puternice, cum ar fi: „a ierta”, „inocență”, „cauză”, „unitate”, „pace” sau „a râde”.