de Silviu Ghering

Unul dintre cei 13 copii ai lui Herman şi Mathilde Koch, Robert Koch, s-a născut la 11 decembrie 1843, în Clausthal-Zellerfeld, un orăşel din Munţii Harz, Saxonia Inferioară, într-o importantă regiune minieră a Germaniei. A studiat inițial Ştiinţele Naturale la Universitatea din Gottingen, în 1862, dar s-a hotărât să treacă la Medicină, pe care a terminat-o în 1866. A lucrat ca internist la Hamburg, a participat la războiul franco-prusac (1870) şi s-a stabilit ca medic militar de district într-un sătuc din Silezia. În 1871, de ziua sa de naștere, a primit un microscop de la soţie şi, în timpul liber, a început să studieze microorganismele. Mintea sa a „explodat”, în sensul bun al cuvântului, și, dublată de un excepțional talent tehnico-aplicativ, a adus vânătoarea de microbi la statutul de ştiinţă. A stabilit cauza bacterială a mai multor boli infecțioase și a descoperit microorganismele care provoacă antraxul (1876), infectarea rănilor (1878), tuberculoza (1882), conjunctivita (1883), holera (1884) și alte infecții. A fost profesor la Universitatea din Berlin din 1885 până în 1891 și șef al Institutului de Boli Infecțioase (pe care l-a fondat tot el) din 1891 până în 1904, la pensionare. În cursul cercetărilor sale bacteriologice pentru Guvernul german și pentru cel englez, a călătorit în Africa de Sud, India, Africa de Est și Egipt. Cu această ocazie, a făcut studii valoroase cu privire la boala somnului, malarie, ciuma bubonică, lepră și alte boli. Pe parcursul vieții sale a primit numeroase distincții, medalii și titluri: Membru Onorific al Universităților din Heidelberg, Bologna, al Societăților medicale din Berlin, Viena, Posen, Napoli și New York, precum și Cetățean de Onoare al orașelor Berlin, Wollstein și Clausthal, urbea sa natală. A fost decorat cu Ordinul Coroanei Germane, Marea Cruce a ordinului german Vulturul Roșu (prima de acest gen acordată unei personalități medicale), precum și cu alte ordine înalte din partea Rusiei și a Turciei. Premiul Nobel, primit în 1905 pentru Fiziologie și Medicină, a fost recunoașterea supremă a meritelor sale excepționale. A murit la 66 de ani, la 27 mai 1910, la Baden-Baden, Germania.