de Silviu Ghering
În această lume nebună, nebună, nebună, obiceiurile sunt și ele, evident, nebune, nebune, nebune. Iar Crăciunul nu face excepție. Lăsăm bradul, colindele și pe Moș Crăciun deoparte și călătorim în jurul Pământului, să „vedem” ce „tradiții” bizare, dacă nu chiar stranii spre înfricoșătoare, întâlnim. Vorba aceea: „Deschide ușa, creștine, să vină ciudățenia la tine!”. Citiți și vă cruciți!
În Ajunul Crăciunului, oamenii merg la biserică la Missa do Galo. Misă știe oricine ce înseamnă, iar galo înseamnă cocoș și denumirea acestei festivități vine de la faptul că la ora 1:00 noaptea un cocoș anunță venirea Crăciunului.
Neașteptat, tradițiile sunt mai aspre și mai înfricoșătoare decât oriunde! Din bătrâni se spune că numărul celor care stau la masa de Crăciun trebuie să fie obligatoriu par, dar ce-i mai „tare” acum urmează: cine se ridică de la masă înainte de sfârșitul ospățului va muri în anul care urmează! Din acest motiv, toate platourile cu bucate sunt aduse pe masă înainte de venirea oaspeților, pentru ca gazdele să nu fie nevoite să mai facă drumuri la bucătărie.
Tot în Cehia, Crăciunul poate aduce veşti bune pentru... celibatare. Este nevoie doar de o pereche de pantofi. Procedura este simplă. O fată singură trebuie să meargă în timpul zilei afară, să se aşeze cu spatele la uşa casei şi să arunce peste umăr un pantof. Dacă acesta aterizează cu vârful spre uşă, înseamnă că se va căsători în următorul an, iar dacă va ateriza cu călcâiul spre uşă, va rămâne „liberă”.
Nu vine un singur Moş Crăciun, ci... 13! Cu 13 zile înainte de Crăciun, primul Moș coboară din munți, ocolește fiecare casă și apoi pune dulciuri în ghetuțele copiilor cuminți sau un cartof dacă au fost obraznici. A doua zi, cel de-al doilea Moș vine din munți, și tot așa până pe 25 decembrie, când primul Moș se întoarce la casa sa din munți. Pe 26 pleacă cel de-al doilea, și tot așa, până pe 6 ianuarie, când cel de-al 13-lea Moș se retrage și el. Ziua de 6 ianuarie mai este numită „Al treisprezecelea” și este considerată ultima zi de Crăciun.
Nordicii au obiceiul să ascundă în Ajunul Crăciunului... măturile! Pentru că există superstiția că vin vrăjitoarele și spiritele rele și le fură, folosindu-le mai apoi ca... mijloc de transport în zbor pentru a împrăștia spaima ca să strice marea sărbătoare.
Dincolo de Ocean există obiceiul ca ultima decorațiune, ultimul ornament agățat în bradul de Crăciun să fie un glob în formă de... castravete murat! Glob transmis, de obicei, din generație în generație. Acesta este ascuns într-un loc care nu poate fi văzut cu ușurință, cu atât mai mult cu cât este verde. Potrivit tradiției, cine găsește, în dimineața de Crăciun, această „murătură” în bradul împodobit primește un cadou în plus și se „spune” că va avea noroc tot anul care urmează.
Inedită este decorațiunea pentru bradul de Crăciun în formă de... păianjen. Însoțit și de pânza sa! Obiceiul provine de la o legendă din folcorul ucrainean despre o văduvă. Se spune că aceasta era atât de săracă, încât decorațiunile de Crăciun nu puteau fi decât un vis, mult prea scumpe pentru ea. A crezut însă atât de tare în magia sărbătorii, încât a pus un brad gol în casă, iar a doua zi dimineață când s-a trezit l-a găsit „împodobit” în pânze de păianjen. Care, ca la o comandă vrăjită, s-au transformat în acel moment într-o țesătură din aur și din argint.
În săptămâna dinaintea Crăciunului, venezuelenii obişnuiesc să meargă în fiecare dimineaţă la biserică. Nimic neobișnuit, veți spune. Da, dar în Ajunul Crăciunului toate străzile din capitala Caracas sunt închise mașinilor, pentru că toată lumea merge la biserică pe... patine cu rotile!
Tradiția spune că masa de Crăciun nu se strânge seara, pentru ca Moșul, care va trece pe acolo noaptea, să nu rămână flămând și să poată gusta din bucatele pregătite.
Aici există un obicei pentru care trebuie să ai un stomac tare. Este denumit „Kiviak” și presupune să mănânci o pasăre... moartă! Din care în prealabil ai scos măruntaiele putrezite în ultimele câteva luni în care a stat îngropată în pământul îngheţat...
Este considerat total neadecvat să trimiți de Crăciun felicitări roșii: potrivit credințelor strămoșești este culoarea pe care sunt imprimate anunțurile... funerare! Roșul este culoare de doliu, albul fiind cel mai potrivit pentru cadouri și felicitări de Crăciun.
Încă ceva: în timp ce în mai toată lumea gospodinele se spetesc să pregătească tot felul de bunătăţi pentru masa de Crăciun, în Japonia, doamnele pot sta liniştite. Asta pentru că de ani buni încoace masa tradiţională este alcătuită din preparate de la KFC. Tradiţia a pornit din cauza zvonurilor că mâncarea tradiţională de Crăciun la americani este puiul prăjit. Pentru a prinde o masă la KFC în ziua Crăciunului, japonezii trebuie să facă rezervare cu cel puțin o lună înainte!
Cele mai ciudate obiceiuri de Crăciun par să se găsească în Catalunia. În fiecare an se alege un Buştean de Crăciun (Tió de Nadal), cunoscut popular drept „Caga tió” - „buşteanul căcăcios”. Este vorba despre un buştean de vreo 30 de centimetri lungime, gol pe dinăuntru, cu patru picioruşe din lemn şi cu o feţişoară zâmbitoare desenată la unul dintre capete, cu o căciuliţă roşie făcută dintr-un ciorap (o miniatură a căciulii tradiţionale catalane, „arretina”). Începând cu sărbătoarea Imaculatei Concepţiuni, la 8 decembrie, catalanii dau „de mâncare” în fiecare zi buşteanului câte o mică bomboană sau ciocolată, învelindu-l cu o păturică, pentru a nu-i fi frig noaptea. În seara de Crăciun, buşteanul este pus cu un capăt în şemineu şi i se cere să „scoată” bomboanele pe partea cealaltă. Pentru a fi „convins” să elimine dulciurile pe care le-a mâncat, buşteanul este bătut cu un băţ, în timp ce se intonează cântece specifice pentru Tió de Nadal. Ultimul lucru care iese din buştean este un hering sărat, o căpăţână de usturoi ori o ceapă.
Tot în Catalunia, scenele tradiţionale ce prezintă naşterea lui Iisus în iesle includ, pe lângă Maria şi Iosif, păstorii şi magii, o mică statuetă a unui, scuzați experesia... căcăcios! „Caganer” în catalană. Obiceiul este prezent însă şi în Salamanca, şi în Murcia, unde se numeşte „cagone”. Ca și în Italia, în regiunea Napoli, unde i se spune „cacone” sau „pastore che caca”. Iar în Portugalia se numește „cagöes”. Statueta cu pantalonii în vine care îşi face nevoile este de obicei ascunsă undeva mai în spatele scenei şi în ultimul deceniu a devenit o obișnuință să reprezinte o vedetă. Printre cele mai căutate figurine este... președintele SUA, Barack Obama!