de Silviu Ghering
Coincidențe au fost, sunt încă și-or fi pe globul pământesc, cât i se va mai „permite” să existe. Am ajuns la episodul 4 și exemple care de care mai stranii dau năvală necontenit. Așa că TAIFASURI continuă să vă ofere subiecte de reflecție despre ce suntem, de fapt, noi, oamenii, și căror legi încă neînțelese trebuie să ne supunem. Fiindcă noțiunea banală de „normal” este cel puțin desuetă în fața „potrivelilor” cu care ne pune realitatea față în față de mult prea multe ori.
„Familia” dezastru a liniei maritime „White Star Line”
Puțini știu că Titanicul a avut două „surori” din aceeași „familie” de pacheboturi-gigant care au aparținut liniei maritime „White Star Line”. Numele lor: Olympic și Britannic. Destinul lor: aproape la fel de tragic ca al Titanicului. De ce „aproape”? Pentru că Olympic a „supraviețuit” până la urmă mai multor situații-limită. A avut carieră lungă și glorioasă (1911-1935) și a fost singura care nu s-a scufundat.
La 20 septembrie 1911, primul mare incident major al Olympicului a fost coliziunea cu nava de război britanică HMS Hawke (HMS: Her Majesty’s Ship - Nava Majestății Sale). Deși coliziunea a inundat două compartimente etanșe și a îndoit una dintre elice, Olympic a fost capabil să se întoarcă în port, la Southampton, Anglia. Marina Regală Britanică a dat vina pe Olympic, deoarece dimensiunea uriașului pachebot ar fi creat un curent care a „tras” nava de război în ciocnire. Prima coincidență: căpitan pe Olympic era Edward Smith, căpitan mai târziu pe... Titanic!
Olympic a fost ghinionul Titanicului
Incidentul cu Hawke a fost un dezastru financiar pentru „White Star Line”. Olympic a fost dus pe șantierul naval „Harland and Wolff” din Belfast, Irlanda de Nord, și, pentru a mări viteza reparațiilor, respectiv pentru a putea adăuga noua elice, a trebuit amânată lansarea Titanicului. În februarie 1912, Olympic o făcea iar de oaie: a pierdut o pală de la elice și a fost iarăși dus la șantier pentru reparații de urgență. Din această cauză, compania „White Star Line” a trebuit să amâne călătoria inaugurală a Titanicului de la 20 martie 1912 la 10 aprilie 1912. Aceste două amânări au condus la prezența Titanicului în noaptea de 14 aprilie, ora 23:40, în locul coliziunii fatale cu aisbergul „ucigaș”! Fără cele două amânări altfel se scria istoria și 1.514 oameni ar fi avut alt sfârșit decât cel cumplit în apele înghețate ale Atlanticului.
Britannic s-a scufundat într-o oră
În sfârșit, dar ce sfârșit!, am ajuns la Britannic. Al treilea și cel mai mare vas din trioul de nave-gigant al companiei „White Star Line”. Lansat la 26 februarie 1914 la aceleași șantiere „Harland and Wolff” din Belfast, de unde plecaseră la vremea lor și Olympic, și Titanic, Britannic n-a apucat să facă nicio cursă transatlantică spre New York din cauza declanșării Primului Război Mondial în august 1914, între Antanta (Anglia, Franța și Rusia) și Tripla Alianță (Germania, Austro-Ungaria și Imperiul Otoman). Uriașul pachebot a fost transformat în navă-spital. După cinci misiuni în partea răsăriteană a Mării Mediterane, de unde a adus în Anglia mii de bolnavi și de răniți, HMHS Britannic (HMHS: His Majesty’s Hospital Ship - Nava Spital a Majestății Sale) lovea în dimineața unei zile de marți, 21 noiembrie 1916, mai exact fix la ora 8 și 12 minute, o mină germană, la 7 km de insula grecească Keo din arhipelagul Cicladelor, Marea Egee. La ora 9:07, la doar 55 de minute de la explozie, Britannic s-a răsturnat pe partea dreapta și s-a scufundat în 13 minute. Au murit numai 55 de persoane, zdrobite cu tot cu bărcile în care se aflau de elicele ieșite din apă. Celelalte 1.973 au supraviețuit datorită numărului mare de bărci de salvare.
Miraculoasa „triplă” supraviețuitoare!
Ce au în comun cele trei accidente în afară de ghinionista companie maritimă „White Star Line”? Ei bine, o femeie s-a aflat la bordul celor trei nave amintite mai sus! Numele ei: Violeta Constanza. Stewardesă și infirmieră din Argentina, născută la 2 octombrie 1887 la Bahía Blanca, a fost singura persoană care a supraviețuit atât ciocnirii Olympicului cu HMS Hawke (1911), cât și scufundărilor Titanicului (1912) și Britannicului (1916)!
Violeta Constanza se trăgea din irlandezi care se ocupau cu creșterea oilor, ajunși din Dublin tocmai în cealaltă parte a lumii. De mică a „prins” tuberculoza, medicii nu-i dădeau șanse prea mari, dar a scăpat. Și-a jurat că, atunci când va fi mare, va avea grijă de oameni. După ce i-a murit tatăl, s-a întors în Marea Britanie. S-a angajat la compania nautică „Royal Mail Line”. În 1908 era cameristă pe RMS Orinoco și muncea 17 ore pe zi pentru a-și ajuta mama și pe cei opt frați. După doi ani, „White Star Lane”, companie cu ștaif, a angajat-o pe RMS Majestic și, apoi, pe RMS Olympic, cel mai mare și mai luxos vas al epocii. Violeta vorbea engleza și spaniola, avea experiență în domeniu, era bine văzută, prinsese pe Dumnezeu de picior. La 20 septembrie 1911, Olympic s-a ciocnit cu HMS Hawke. Deși coliziunea a fost puternică și apa a inundat primele două compartimente etanșe, vasul a ajuns în portul Southampton. Violeta a scăpat numai cu o sperietură.
A salvat un copil care i-a fost smuls din braţe
A ajuns pe Titanic. Simbrie mai bună. Una dintre cele 23 de cameriste de pe puntea compartimentelor de lux. La 10 aprilie 1912 a plecat, ca o ironie a sorții, tot din dana portului Southampton, acolo unde, cu şase luni în urmă, acostase cu Olympicul avariat. În noaptea de 14 spre 15 aprilie, la 23:40, când cel mai luxos pachebot al vremii s-a ciocnit cu aisbergul, aceasta dormea. A primit ordin să urce pe punte și să liniștească pasagerii. Puțin după aceea a urcat în barca de salvare cu numărul 16. A primit în brațe, în învălmășeală, un copil, copilul nimănui. Dimineață, când supraviețuitorii au fost urcați la bordul navei RMS Carpathia, o femeie i-a smuls copilul din brațe și a fugit cu el fără să spună vreun cuvânt.
Ce a scăpat-o de „sub” chila navei
Așa cum promisese în copilărie, Violeta a devenit infirmieră și s-a urcat pe Britannic. Care a lovit o mină marină germană și a explodat la 21 noiembrie 1916, în Marea Egee. A apucat să se urce într-o barcă de salvare. Din care a sărit în ultima secundă înainte ca aceasta să fie prinsă de elicele vasului! A fost trasă sub apă și s-a lovit la cap de chila navei, dar a reușit să iasă singură la suprafață, fiind ulterior „pescuită” de altă barcă. Mai târziu a declarat ziarului „Times” că părul ei castaniu foarte des a salvat-o, amortizând impactul cu chila. Și că singurul lucru pe care a apucat să-l ia din cabina sa a fost periuța de dinți, care i-a lipsit cel mai mult imediat ce a scăpat teafără de pe Titanic cu doi ani în urmă.
A murit în patul ei de-acasă
Imediat ce Primul Război Mondial s-a terminat, a continuat să lucreze ca stewardesă și infirmieră. Astfel, a fost în mai multe croaziere pe cele mai mari nave din lume. Și nu i s-a mai întâmplat nimic! În 1930 s-a căsătorit și în 1950 s-a retras din activitate după 42 de ani pe mări și oceane! S-a stabilit într-o zonă liniștită din Marea Britanie, Suffolk, unde a murit în urma unei insuficiențe cardiace, în patul ei, la 5 mai 1971. Avea 83 de ani.