de Silviu Ghering
Ne place să credem că știm totul despre cine suntem și de unde ne tragem ca specie, dar ne mai întrebăm încă ce a fost mai întâi, oul sau găina... Extrapolând, sunt destui care nu s-au hotărât: Dumnezeu sau maimuța? De la cine sau din cine ne „tragem”? Celebrul naturalist britanic, geolog, biolog și autor de cărți Charles Darwin a dat un răspuns în 1859, în cartea de căpătâi a teoriei sale evoluționiste, „Originea speciilor”. Speciile evoluează, adică sunt supuse unor transformări treptate, de la formele simple la cele mai avansate, deci începuturile tuturor formelor vii au fost organisme monocelulare. Iar strămoșul omului a fost maimuța! „Blasfemie” care contesta, din punct de vedere științific, ideea că Dumnezeu a creat totul de la bun început. A urmat iadul pe Pământ pentru el, controverse aprige care au dus la nenumărate scandaluri și amenințări, dar numeroși oameni de știință au acordat sprijin teoriei despre evoluția speciilor și selecția naturală, revoluția din știință care zguduia și schimba lumea la mijlocul secolului al XIX-lea.
„Rușinea” unei familii bogate și influente
Charles Darwin s-a născut în Shrewsbury, West Midlands, Anglia, la 12 februarie 1809, într-o familie foarte bogată și influentă. A început școala în 1817, la Shrewsbury. Învăța slab, avea alte preocupări: colecționa scoici, minerale, monede sau sigilii poștale. Din 1818, tatăl, nemulțumit, îl bagă la școala particulară a teologului Samuel Butler, tot la Shrewsbury. Șapte ani de chin și jale pe care și-i va aminti toată viața. Cu trecerea timpului, pasiunea sa de colecționar se amplifică. Trece de la minerale la mici viețuitoare. Interesat de chimie, participă la toate experiențele efectuate de fratele său mai mare, Erasmus. Fascinat de natură, devine un vânător pasionat la 15 ani, când primește de la un unchi o pușcă de vânătoare. Deși era considerat de fiul său „cel mai înțelept dintre oameni și unul dintre cei mai buni cunoscători ai sufletului omenesc”, tatăl Robert nu a rezonat deloc cu înclinațiile înnăscute ale lui Charles spre natură și, furios, îl retrage de la școală: „În afară de vânătoare, câini și prinderea șobolanilor, nu te interesează nimic în viață! Ai să fii o rușine pentru familie și pentru tine însuți!”.
Medic nu, teolog nu, naturalist da
„Rușinea familiei” începe, în 1825, evident la presiunile tatălui, studiile la Facultatea de Medicină din Edinburgh, Scoția. Dezgustat de operațiile vremii, pe viu, fără anestezice, ca și de disecțiile pe cadavre, își dă seama repede că nu medicina este viitorul său. În toamna lui 1826 intră la „Plinian Natural History Society”, societate formată dintr-un grup entuziast de studenți la științele naturii. Dezinteresul pentru medicină îl face pe tatăl său să-l înscrie la Facultatea de Teologie din Cambridge în ianuarie 1828, schimbare deloc pe placul lui Charles. Pe care îl interesează doar botanica și geologia. Singurele ore care îl entuziasmează sunt cele ale botanistului, geologului și reverendului John Stevens Henslow (1796-1861), al cărui asistent, dar mai ales prieten, devine. Îndrumat îndeaproape de profesorul Henslow în particular, la încheierea studiilor, în ianuarie 1831, trece cu succes examenele, al zecelea din 178 de absolvenți!
Cinci ani în expediția care i-a schimbat viața
În vara aceluiași an, lui Darwin i se schimbă definitiv viața. Henslow îl recomandă naturalistului Robert Fitzroy (1805-1865) ca fiind un tânăr botanist cu aptitudini de colecționare și clasificare excepționale. Iar Fitzroy tocmai făcea pregătiri pentru o expediție științifică în zona de coastă a Americii de Sud, mai exact în Țara de Foc, Chile, Peru și Insulele Galapagos. Așa că Darwin pleacă în expediție la 27 decembrie 1831, la bordul navei Beagle, voiaj în decursul căruia avea să înceapă formularea revoluționarei sale teorii evoluționiste. Călătoria a durat aproape cinci ani, perioadă în care Darwin a efectuat o multitudine de studii și de investigații geologice și naturaliste. În 57 de luni, Darwin a adunat un vast material geologic, paleontologic, zoologic, botanic și etnografic. Care i-a permis nu numai să-și formuleze teoria evoluționistă, ci și alte teorii privind mișcarea scoarței terestre, formarea recifelor coraligene, a insulelor vulcanice. Ca o recunoaștere a valorii sale ca naturalist, Darwin este numit în 1838 secretar al Societății Regale Britanice de Geologie, funcție pe care a deținut-o până în 1841.
Blasfemia „ereticului”
Revenit în Anglia, la 2 octombrie 1836, Darwin elaborează teoria conform căreia speciile evoluează de la formele simple la cele mai avansate, deci strămoșii tuturor formelor vii de astăzi au fost organisme monocelulare. 20 de ani a lucrat la teoria vieții sale. În „Originea speciilor” (1859) dezvăluie și demonstrează că toate speciile s-au dezvoltat de-a lungul timpului dintr-un strămoș comun prin procesul numit de el „selecție naturală” și care contestă ideea că Dumnezeu a creat totul de la bun început. Deci, nici omul nu e creat de Dumnezeu, ci are strămoși comuni cu maimuța, chiar se trage dintr-o specie de maimuță. Teoria evoluției submina cartea biblică a Facerii, ceea ce putea crea îndoieli chiar asupra existenței lui Dumnezeu. Nenorocire, blasfemie, scandal, amenințări, procese, iadul pe Pământ pentru „eretic”. Numeroși oameni de știință au acordat însă sprijin teoriei acestuia și astfel Charles Darwin a fost, este și va fi întotdeauna considerat „părintele evoluției”.
Când a renunţat definitiv la credinţa în Dumnezeu
Charles Darwin s-a căsătorit în 1839 cu verişoara sa primară Emma Wedgwood, cu care a avut nu mai puțin de zece copii. Din nefericire, trei n-au apucat să împlinească vârsta de zece ani... Charles a renunţat definitiv la credinţa în Dumnezeu în momentul în care fiica sa de... zece ani Anne Elisabeth s-a îmbolnăvit şi a murit de scarlatină în aprilie 1851. Charles Darwin s-a stins din viață la 19 aprilie 1882 și, ca dovadă de recunoaștere a valorii teoriilor sale științifice, a fost înmormântat la Londra, în Westminster Abbey, lângă Isaac Newton.
100 de dolari amendă în „Procesul maimuţei“
La 25 mai se împlinesc 91 de ani de la un proces care a zguduit America anului 1925. În „Procesul maimuţei”, aşa cum a fost numit el ulterior, profesorul John Scopes a fost adus în faţa justiţiei pentru că a îndrăznit să predea în şcoală teoria evoluţionistă a lui Charles Darwin. Legea de la acea vreme interzicea ca în învăţământ să fie predate teorii care contrazic Biblia. În primăvara lui 1925, profesorul John Scopes a citit cu glas tare la una dintre clasele sale capitolul despre evoluţia omului, precum şi o sinteză a teoriei lui Darwin despre selecţia naturală. A fost arestat imediat şi trimis în judecată sub acuzaţia de încălcare făţişă şi sfidătoare a legii. „Procesul maimuţei” a fost îndelung mediatizat şi a avut loc la Curtea de Justiţie din Dayton, Tenessee. Profesorul Scopes a fost amendat cu 100 de dolari. Ulterior, o altă instanţă a anulat prima sentință. Show-ul mediatic a atras atenţia societăţii americane asupra teoriei ştiinţific-evoluţioniste, iar partizanii curentului darwinist au beneficiat astfel de o publicitate fără precendent.