de Dana Purgaru
Claxoane, zgomot de motoare turate pe străzile neîncăpătoare, hărmălaie în stațiile de autobuz, rotocoale groase de fum suflate pe țevile de eșapament și praf. Mult praf. Nimic neobișnuit într-un București sufocat de civilizație, cu parcuri amputate și copaci ciuntiți, în care locuitorii săi ar da orice pentru o oază de aer curat și liniște. Și totuși, oaza există, incredibil de aproape și uluitor de frumoasă.
Natura de dincolo de gri
Două minute. Atât durează drumul pieptiș din Iad spre Rai, pe cele câteva poteci abrupte ce poartă pașii sufletului ce-și caută eliberarea de un cotidian prea strâmt în care pare că nu-și găsește locul. Ajuns pe culme, dincolo de furnicarul civilizației închistată între betoane și tonuri de gri, natura ți se întinde la picioare ca o virgină dintr-o pictură renascentistă, frumoasă, supusă și totuși sălbatică, o oază verde, cu petice mari de apă, cu vietăți ce par himere și liniște. Multă liniște. Coborând apoi în „Groapă” nu poți decât să te întrebi cum oare e posibil să existe în Bucureștiul prăfuit așa splendoare și să te dojenești că n-ai știut de ea până acum. Iar odată cu primul pas făcut în iarba moale, timpul se oprește-n loc și uiți de forfotă, de praf, de agitație și de larmă. Închizi ochii, inspiri și-asculți. N-ai mers prea mult și totuși... ești în Deltă. O Deltă urbană, născută dintr-un proiect avortat, ce a înviat și s-a întrupat într-un ecosistem natural incredibil.
Anii de lobby din partea societății civile au dat roade
Și pentru că natura nu reușește totuși să învingă puterea de pătrundere a omului și ca acest mirific spațiu să fie în sfârșit protejat așa cum se cuvine, pentru a rămâne urmașilor noștri așa cum e, cufundat în sălbatica lui splendoare, departe de expansiunea betonului, a fost nevoie de nenumărate zbateri din partea ecologiștilor și a societății civile, în general, astfel încât aria să fie declarată zonă protejată. Dar, iată că după ani în șir de lupte cu indiferența autorităților, cu birocrația și cu interesele imobiliare din zonă, în luna mai a acestui an Lacul Văcărești a fost declarat parc natural și a fost instituit în această zonă regimul de arie naturală protejată. „După patru ani, acest Guvern, la propunerea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, a aprobat astăzi, în ședința de Guvern, Hotărârea de Guvern prin care se declară Lacul Văcărești ca și parc natural, Parcul Natural Văcărești, și se instituie regimul de arie naturală protejată. Lacul Văcărești devine în acest fel primul parc urban din Europa Continentală (...) și, de asemenea, primul parc urban din România”, a anunțat, la 11 mai 2016, Cristiana Pașca Palmer, ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor. Ministrul a precizat că noua arie protejată se întinde pe o suprafață de 186 de hectare.
Este pentru prima dată, începând din 2012, când Ministerul de Resort ia decizia de a-și asuma, în mod oficial, acest proiect.
Campania de înființare a PNV a durat patru ani
Reacția ecologiștilor nu a întârziat să apară. „Asociația Parcul Natural Văcărești, promotorul acestui proiect, salută decizia autorităților și anunță actul drept un succes al rațiunii pus în slujba interesului public”, a fost răspunsul asociației care a luptat pentru ca acest proiect să devină lege. „Înființarea PNV (n.r. - Parcul Natural Văcărești) este exemplul clar că o inițiativă civică, promovată cu perseverență și competență, poate fi finalizată cu succes în ciuda numeroaselor obstacole birocratice. Campania de înființare a Parcului Natural Văcărești a durat patru ani”, se mai arată în mesajul asociației.
Proiectul de a pune sub protecția legii și de a administra pe principii ecologice o oază de natură formată spontan în 25 de ani în centrul Capitalei a demarat în anul 2012 după publicarea articolului „Delta dintre blocuri” în numărul din mai al revistei National Geographic. „Articolul, semnat de Cristian Lascu și Helmut Ignat, a dezvăluit publicului larg biodiversitatea locului și a lansat ideea de parc natural categoria V IUCN pentru «groapa» Văcărești. Campania a continuat prin eforturile unui grup de experți și activiști de protecția mediului - Cristian Lascu, Helmut Ignat, Florin Stoican, Dan Bărbulescu, sprijiniți de patru organizații - Kogayon, National Geographic România, Asociația Salvați Dunărea și Delta și Ecopolis. Aceștia au mobilizat resurse, specialiști și know-how întocmind în anul 2013 Studiul de fundamentare științifică pe baza căruia Academia Română a recunoscut importanța și valoarea de patrimoniu a ecosistemului Văcărești”, mai arată asociația.
Dr. Cristian Lascu: „Este fără îndoială un moment istoric pentru orașul București”
Membrii grupului de inițiativă - oficializat în anul 2014 ca Asociația Parcul Natural Văcărești - au realizat lobby divers și mai ales continuu pentru scopul propus. Astfel, au fost organizate numeroase expoziții de fotografie, conferințe pe teme de protecția mediului și urbanism, acțiuni de teren cu voluntari, distribuirea de broșuri și alte materiale de informare și de comunicare publică pe site-urile de socializare pentru informarea și conștientizarea opiniei publice cu privire la protejarea acestei comori verzi dintre betoanele Capitalei. În același timp, acțiunilor de comunicare publică li s-au adăugat întâlniri de lucru cu funcționari publici și demnitari pentru că de ei depindeau semnăturile. „În cei aproape patru ani am auzit de multe ori cuvântul «imposibil», dar această victorie grea a demonstrat că «se poate». Sperăm ca această reuşită să încurajeze comunităţile oraşelor în lupta pentru fiecare metru pătrat de spaţiu verde adevărat”, a declarat Helmut Ignat, fotograf de natură și membru fondator al Asociației Parcul Natural Văcărești. „Înființarea unui parc de 186 ha (egal cu greu încercatul parc Herăstrău), în plină epocă de distrugere a spațiilor verzi, este fără îndoială un moment istoric pentru orașul București”, a spus și dr. Cristian Lascu, cercetător, speolog, redactor-șef National Geographic și președinte de onoare al Asociației Parcul Natural Văcărești.
Amenajări și gestionare cu fonduri europene
Evident, acum toată lumea care a crezut în acest demers își pune întrebarea: bun, frumos, dar ce urmează? Cel mai important lucru, în opinia Asociației Parcul Natural Văcărești, dar și a specialiștilor, este protejarea neîntârziată a deltei prin eliminarea activităților umane cu impact negativ, precum tăierile de arbori, incendierile de stuf, braconajul și diferite forme de poluare, dar și clarificarea dosarelor de revendicare a terenurilor. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a anunțat că în următoarea perioadă va selecta un administrator al zonei în baza unui proiect de amenajare a spațiului. „Procedura în sine durează câteva luni, deci cam până în octombrie ar trebui să existe acolo un administrator”, a estimat ministrul Palmer.
Pentru a deveni un parc funcțional, aria naturală protejată va trebui amenajată de viitorul administrator, în limitele prevăzute de lege pentru categoria „parc natural” („arie naturală protejată, administrată pentru conservarea peisajului și recreere” - Anexa 1 - OUG 57/2007) și în baza unui plan de management aprobat de Ministerul Mediului. În ceea ce privește resursele pentru amenajare și gestionare, ministrul a dat asigurări că „din fericire există pentru că avem fondurile europene și avem și o linie de finanțare specială la Administrația Fondului de Mediu”. În ceea ce privește exproprierile, ministrul a arătat că, dintre cele 186 de hectare ale Parcului Natural Văcărești, doar șase sunt în proprietate privată.
Salvată la timp de Revoluția din ’89
Cele 186 de hectare din fosta „Groapă Văcărești” cuprind canale și lacuri în miniatură, cu vegetație tipică zonelor umede și peste 90 de specii de păsări, mamifere, pești și amfibieni. E un loc ce demonstrează perfect, o dată în plus, supremația și puterea de regenerare a naturii și biruința ei asupra oricărei fapte a omului. Fiindcă locul a fost creat prin intervenție antropogenă, ca parte a amenajării, ce se voia revoluționară, a râului Dâmbovița, cu scopul de a apăra Bucureștiul de inundații. Totul a început în anul 1986, cu heirupismul binecunoscut al Epocii de Aur, prin excavații, îndiguiri de amploare, strămutări ilegale ale localnicilor care primiseră proprietăți acolo după Primul Război Mondial de la însuși Regele Ferdinand și demolarea tuturor construcțiilor - inclusiv a mândrei Mănăstiri Văcărești, ctitorită de Nicolae Mavrocordat în 1712-1716. După trei ani, însă, proiectul a fost sistat ca urmare a Revoluției din decembrie 1989, iar din acel moment natura și-a reintrat complet în drepturi.
Trebuia să adăpostească un hipodrom, un hotel și cazinouri
Locul a mai avut parte de câteva emoții când, după anul 2000, creiere de peste hotare, hotărâte să facă bani din piatră seacă, au râvnit la acest spațiu generos pentru a ridica un gigantic complex de agrement. Acesta trebuia să includă un hipodrom, un teren de golf, un centru de conferințe și unul expozițional, un hotel, o zonă rezidențială și cazinouri. Problemele de natură juridică ale terenurilor au tergiversat demersul, guvernele s-au schimbat, iar proiectul a fost uitat. Natura a respirat din nou ușurată. Lăsată în pace, ea a făcut ce știa cel mai bine, a supraviețuit și s-a dezvoltat într-un ecosistem de Deltă, pe terenul mlaștinilor de altădată, în care și-au găsit casă și numeroase viețuitoare ce se întorc în fiecare an de pe meleaguri călduroase.
Cormorani, vulpi şi plante rare
Astăzi, peisajul lacustru dintre blocuri include o întindere verde uluitoare ce este casa a 97 de specii de păsări (45 de specii aflate în diferite faze de protecție) și mamifere. Delta adăpostește stârci, egrete, cormorani, pescăruși, lebede, lișițe, rațe sălbatice, șerpi de apă, tritoni, vidre - specie protejată, țestoase de uscat și țestoase de apă, iepuri, nevăstuici, dihori, bizami, lilieci și chiar vulpi și enoți, dar și zeci de plante rare precum Floarea Liliputan (Wolffia arrhiza), cenușarul, glădița, arborele paradisului, frasinul american ori ulmul siberian. Toate acestea stârnesc curiozitatea atât a cercetătorilor de la noi din țară și de peste hotare, cât și a pasionaților de fotografie și de științele naturii. Din păcate, printre cei interesați de această zonă minunată nu s-au numărat numai cei care i-au vrut binele. Acte de braconaj se petrec mereu și foarte puțini dintre cei care vânează animalele sălbatice, capturează păsări cântătoare sau pescuiesc prin metode barbare ajung să fie prinși și pedepsiți. Dar, odată cu declararea zonei parc natural protejat prin lege, zona va fi, în sfârșit, conservată și va constitui o atracție turistică, o oază oficială pentru recreere, dar și un cămin liniștit în care atât viețuitoarele sălbatice, cât și vizitatorii vor avea de câștigat.