de Silviu Ghering
Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.
Expoziția-surpriză din Dumbrava Sibiului, cel mai mare muzeu în aer liber din Europa
La sud de Sibiu, la trei kilometri de mers pe şoseaua de legătură dintre Sibiu şi Răşinari, în Dumbrava Sibiului, pe o suprafață de 96 ha se întinde cel mai mare muzeu în aer liber din Europa. Expoziţia propriu-zisă ocupă 42 de hectare, cu peste 10 km de alei. Patrimoniul muzeului este format din 300 de clădiri şi din peste 15.000 de obiecte. Cel mai vechi monument din muzeu a fost adus în 1963 și este o moară cu aducţie inferioară din Dăbâca, Ţinutul Pădurenilor Hunedoarei, datată 1848, de o valoare etnografică inestimabilă. Această moară se regăseşte pe sigla muzeului.
Suport important al emancipării românilor din Austro-Ungaria
Muzeul Astra, cea mai importantă instituţie fondată de „Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român”, a fost inaugurat la 19 august 1905. Pe fondul emancipării culturale a tuturor popoarelor din centrul şi sud-estul Europei, acest muzeu s-a născut din dorinţa românilor ardeleni de a-şi defini propria identitate etnoculturală, în conglomeratul etnic al Imperiului Austro-Ungar. În perioada de după unire (1918-1919), muzeul a cunoscut o dezvoltare impetuoasă devenind, după Muzeul Brukenthal, cel mai valoros şi cel mai important muzeu al Ardealului.
Prezintă „ocupații, meşteşuguri şi instalaţii tehnice populare”
Un muzeu în aer liber a fost gândit la Sibiu încă din anul 1940, meritul fiind a lui Radu Vuia, director al Muzeului Etnografic al Transilvaniei, în momentul refugierii sale de la Cluj-Napoca la Sibiu, după Dictatul de la Viena, dar proiectul său efemer a devenit realitate abia în 1963, din iniţiativa lui Cornel Irimie, cel care avea să fie întâiul său director. Deschis publicului la 17 octombrie 1967, muzeul „reprezintă ocupaţii, meşteşuguri şi instalaţii tehnice populare” de pe întregul teritoriu al ţării, am citat din propria-i prezentare din pagina sa de pe internet, grupate pe diversitatea proceselor tradiţionale, pe genuri şi tipologii.