de Andrei Dicu

În fiecare an, la mijlocul lunii iulie, se desfăşoară la Pamplona, în Spania, celebrul festival „Sanfermines”, vestit pentru alergările zilnice cu tauri şi pentru petrecerile nocturne, de pomină. Anual, spre disperarea fundaţiilor umanitare, zeci de mii de oameni îl celebrează pe Sfântul Fermin, deşi, de fiecare dată, festivităţile se soldează cu sute de victime.

„Bărbaţi şi femei, trăiască Sfântul Fermin!”

Piaţa Centrală din Pamplona (provincia bască Navara) este, de aproape 100 de ani, scena uneia dintre cele mai inedite sărbători din lume. Festivalul începe în momentul în care primarul localităţii lansează superba rachetă „Chupinazo”, care marchează debutul petrecerilor, alergărilor şi mai ales al luptelor cu tauri („Las corridas de toros”). „Bărbaţi şi femei din Pamplona, trăiască Sfântul Fermin!”, strigă edilul Pamplonei, în spaniolă şi în bască, iar din acel moment, timp de nouă zile, oraşul devine scena unui adevărat turnir în timpul căruia, în fiecare an, sunt răniţi mii de oameni şi sunt ucişi sute de tauri. Ce mai contează, atunci când petrecăreţii pulverizează în aer adevărate râuri de vin roşu, sangria, apă şi cava, mulţi dintre cheflii utilizând pistoale de jucărie sau burdufuri din piele pline cu alcool. În aceste zile, un număr covârşitor de turişti invadează oraşul. Lanţurile hoteliere şi locurile din tribunele arenei sunt rezervate chiar şi cu ani în avans, iar mulţi dintre vizitatori nu dorm aproape deloc, preferând să petreacă până dimineaţa, pe străzi. Vacarmul este uriaş, dar localnicii au… spiritul afacerii în sânge: o pereche de dopuri pentru urechi costă 8 euro, aşa că, dacă vreţi să vizitaţi Pamplona în această perioadă, e bine să plecaţi „dotaţi” de acasă.

2.800.000 de participanţi la „Fiesta”

În timpul sărbătorii, Pamplona îşi multiplică de aproape 15 ori numărul locuitori, ajungând de la 190.000 la aproximativ 2.800.000 de persoane. „Fiesta” îşi are izvorul în Evul Mediu şi a suferit numeroase transformări până să devină sărbătoarea pe care o cunoaştem azi. Sărbătorile de San Fermin sunt alcătuite din trei elemente fundamentale: sărbătoarea religioasă în onoarea Sfântului Fermin (patron al urbei încă înainte de secolul al XII-lea), târgul de taurine şi cursele de tauri, ambele atestate încă din secolul al XIV-lea. Din anul 1950, când a devenit faimoasă şi a atras un număr mare de turişti din întreaga lume, „Fiesta” a pierdut mult din amprenta religioasă pe care o avusese la începuturi. În timpul sărbătorii au loc şi alte activităţi, care umplu agenda acestor zile, precum: „El Encerillo”, procesiunea Sfântului Fermin, spectacole de folclor, teatru ambulant, sporturi tradiţionale, concerte, focuri de artificii şi un festival gastronomic.

Începând cu ora 8:00, sute de oameni aleargă în faţa animalelor

Ritualul este invariabil. În fiecare dimineaţă, la ora 8:00, sute de oameni aleargă în faţa a şase tauri, pe străzile înguste din centrul oraşului vechi. Nebunia începe când primul foc de artificii anunţă eliberarea animalelor din ţarc, iar alergătorii cer protecţia Sfântului Fermin, înainte de începerea cursei, cântând de trei ori în faţa unei mici statui, aşezată într-o firidă, special pentru această ocazie specială. Al doilea foc de artificii anunţă ieşirea ultimului taur, iar apoi începe goana. Cursa se încheie în arenă, unde în fiecare după-amiază se desfăşoară luptele cu tauri, la finalul cărora majoritatea acestora sunt ucişi. Când toţi taurii au intrat în arenă se lansează al treilea foc de artificii şi o rachetă. Cea mai importantă zi a festivalului este cea în care mii de oameni însoţesc procesiunea statuii Sfântului Fermin, de-a lungul străzilor, în partea veche a oraşului. Cortegiul, din care fac parte diferite autorităţi politice şi religioase, este acompaniat de dansatori şi animatori de stradă, numiţi „Gigantes” şi „Cabezudos”.

8,5 milioane de euro, câştigaţi într-o săptămână de delir

Evenimentul este deosebit de periculos, încă din anul 1924 înregistrându-se numeroase decese. Dincolo de pericolul propriu-zis al loviturilor cauzate de tauri, este o isterie totală. Mulţimea strigă nonstop „Ole, Ole, Ole!”, ambianţa este incredibilă, adrenalina creşte la maximum cu iuţeala fulgerului şi toată nebunia este amplificată de consumul teribil de alcool, estimat cam la 280 de tone (numai) de vin, la fiecare ediţie. Oamenii se calcă în picioare, amestecându-se în isteria cursei cu taurii furioşi şi speriaţi de vacarmul cumplit… Crucea Roşie este pregătită să ofere asistenţă şi spitalizare răniţilor pe durata curselor, care sunt transmise pe postul naţional de televiziune. Iată de ce, dincolo de protestele fundaţiilor umanitare, statul iberic continuă să organizeze acest festival, care „primeneşte” anual bugetul Spaniei cu 8,5 milioane de euro…

El Pais: „Guvernul nu oferă date oficiale privind victimele”

Potrivit publicaţiei „El Pais”, „Numărul victimelor omeneşti ca şi al animalelor ucise este greu de contabilizat, iar guvernul nu prea arde de nerăbdare să ofere date oficiale. Cert este că, din 1924 până în 2009, nu mai puţin de 13 oameni au murit în timp ce încercau să parcurgă traseul, iar în 2015, doar în prima zi au fost rănite

10 persoane”. Totuşi, iată ce scria cotidianul englez „The Sun”, după evenimentele din 2014, când 23 de persoane au fost lovite într-o singură dimineaţă: „Un spaniol a fost rănit grav în busculadă, având leziuni serioase, după ce un taur i-a strivit, pur şi simplu, pieptul. Alţi patru alergători se află, de asemenea, în stare gravă, inclusiv un cetăţean irlandez, asfixiat în timpul incidentului. Accidentul în masă s-a petrecut în momentul în care sutele de participanţi au încercat să se strecoare printr-o intrare îngustă, pentru a pătrunde în arenă. Spectatorii au privit neputincioşi cum 10 tauri, de câte jumătate de tonă fiecare, i-au prins la înghesuială pe bărbaţi şi au început să se urce pe ei. Au urmat minute de agonie, când şi oamenii au încercat să se caţere unii peste alţii, pentru a se salva. Unii au încercat să se salveze fugind în direcţia din care veniseră iniţial, îndepărtându-se de busculadă, însă au dat nas în nas cu taurii care nu terminaseră cursa. Coşmarul a luat sfârşit doar când organizatorii au deschis porţile unei alei din jurul arenei, folosită de obicei pentru astfel de situaţii”.

Din 1924 până în 2009, nu mai puţin de 13 oameni au murit, iar anul trecut, în prima zi au fost rănite 10 persoane

Umbra lui Hemingway, la Iruna Cafe

Festivalul a fost imortalizat în anul 1926 de marele scriitor Ernest Hemingway, în romanul „Soarele mai şi răsare”. Aventurier recunoscut, Hemingway a rămas strâns legat de oraşul Pamplona, după prima sa vizită, care a avut loc în 1923 şi care l-a inspirat să scrie romanul care avea să aducă faima nemuritoare a localităţii. Există o mulţime de turişti care vin aici tocmai pentru a păşi pe urmele scriitorului, iar multe locuri din oraş, precum Perla Hotel sau Iruna Cafe, au rămas celebre tocmai pentru că Hemingway obişnuia să le viziteze, savurând specialităţile culinare şi vinul Navarei. Deşi scriitorul laureat al Premiului Nobel a vizitat o mulţime de locuri de pe mapamond, de la sudul extrem al Africii la coastele Alpilor elveţieni, Pamplona este localitatea al cărei nume i-a rămas mereu în suflet.