de Irina Ţolea

O recunoști imediat, doar să o auzi… Are o voce inconfundabilă. Și ea te recunoaște… de oriunde ai fi - dacă ai talent! În peste 20 de ani de carieră, Ozana Barabancea a demonstrat că poate aborda orice gen muzical, de la operă la jazz și blues. Ca actriță a jucat în filme, seriale și spectacole de cabaret. Debordează de energie și pune suflet în fiecare proiect. Are o personalitate vulcanică și o carismă care i-au adus foarte mulți fani în rândul telespectatorilor show-ului „Te cunosc de undeva!”, de la Antena 1, care debutează cu un nou sezon pe 10 septembrie. A fost eleva Ancăi Parghel, iar acum este, la rândul său, profesoară de canto (a terminat Conservatorul de muzică din București, la secția Pedagogie muzicală). Iubește copiii și este foarte dedicată elevilor săi. Îi susține și chiar ne-a dezvăluit câteva opinii legate de șirul lung de trepte pe care pornesc să le urce cei care aleg o carieră în muzică.

„Studiul cere timp și implicare emoțională”

- Cât de greu este în ziua de azi să studiezi acest domeniu?

- Este greu să urmezi o școală de muzică, și nu doar din punct de vedere financiar. Instrumentele sunt scumpe, la fel meditațiile pentru instrument și ținutele de gală pentru concerte. De asemenea, este foarte important timpul pe care îl acorzi studiului individual. Micii artiști au o copilărie diferită de restul elevilor, pentru că ei trebuie să evite să facă diferite sporturi, ca să nu-și accidenteze mâinile. Se poate discuta pe tema asta foarte mult. Te poți naște cu talent, dar nu și cu pasiune. Studiul este important și cere timp și implicare emoțională. Asta cere pasiune. Dacă o nu ai, pierzi pariul cu succesul.

- Rentează în ziua de azi să alegi o profesie în muzică, au șanse tinerii talentați să reușească pe piața artistică autohtonă?

- Ține de destinul fiecăruia. De abilitatea de pliere pe mai multe discipline, de polivalența cu care poți fi de folos acolo unde e nevoie de tine. Priceperea și înțelepciunea sunt elemente atât de utile... Dacă ești bine pregătit ești căutat.

„E bine ca elevii să se simtă respectați de profesori”

- Învățământul muzical de stat are nevoie de o nouă viziune, de investiții?

- Sunt sigură că învățământul muzical de stat poate evolua prin practică. Programarea concertelor pentru instrumentiști și dirijori ar fi ideale. Un cântăreț necântat e cel mai nefericit, la fel e și un dirijor, care în loc de o orchestră dirijează un pianist. E nevoie ca elevii să aibă tot ce e necesar pentru practicarea disciplinei lor.

- Învățământul privat de profil este destul de slab reprezentat și... abia respiră! Ar trebui încurajat?

- Da. E important să ne încurajăm elevii, copiii și să le oferim posibilitatea să se manifeste artistic. E important să-i învățăm cu dragoste și să le dăm încredere în ei, ca viitori artiști. E bine ca elevii să se simtă respectați de profesori. Creierul funcționează pe afirmații. Dacă îi încurajăm și le dăm șansa să treacă prin greșeli, ei se pot corija și reechilibra!

„M-am născut cu un spirit justițiar”

- Mulți telespectatori vă caracterizează, citez: „E cel mai dur arbitru, dar e cel mai bun”. De ce credeți că vă asociază publicul cu această imagine? Pentru dumneavoastră este un compliment sau un reproș?

- M-am născut cu un spirit justițiar. Sunt echidistantă și evit prieteniile cu concurenții. E un compliment să fii comparată cu un arbitru. Le mulțumesc spectatorilor pentru că urmăresc emisiunea „Te cunosc de undeva!”, de la Antena 1!

- Care e părerea dumneavoastră referitor la ce s-a întâmplat la Operă.

- E doar un moment de criză. Vom trece peste el. Toți artiștii vor să cânte, să performeze. Indiferent de acest incident, Opera Națională rămâne prima scenă lirică a României. Sunt încrezătoare în viitor și știu că e nevoie de spectacole cu viziuni noi, că e nevoie să lucrăm în echipă și să ne respectăm reciproc, iubind scândura sfântă!

- Care este muzicianul preferat al Ozanei Barabancea?

- Sunt mai mulți: de la compozitori ca Edmond Deda și Dan Dediu la cântărețe ca Anca Parghel și Angela Gheorghiu și dirijori precum Sergiu Celibidache. E plină lumea de artiști talentați. Însă, pe lângă talent, mai e nevoie de magnetism și de carismă.

„Am mulţi laureaţi la festivaluri”

- Ați abordat o varietate de genuri muzicale. Aveți un „regret”, o piesă pe care nu ați interpretat-o?

- Îi mulțumesc Providenței, și la sculare, și la culcare, că mi-am descoperit atâtea talente și bucurii care să mă ajute să văd partea plină a paharului. Toată viața am fost recompensată pentru momentele când m-am simțit nedreptățită. Eu așa credeam atunci. De fapt, mi se pregătea ceva mult mai bun!

- Vă trec prin mână o serie de copii, avem talente? Aveți un exemplu, un caz special care va impresionat?

- Da! Avem mulți copii talentați. Am mulți laureați la festivaluri. Dinu Raisa este un nume ce se impune pe orice scenă națională și internațională, făcând cinste României!

- Copiii dumneavoastră, Andrew și Gloria, vă calcă pe urme, studiază muzica?

- Da, studiază muzica, am și cântat împreună. Din punctul ăsta de vedere sunt o mamă relaxată și cu multă încredere în Dumnezeu și în copiii mei. Sunt sigură că își vor găsi calea și că vor avea parte de înțelepciune și de pricepere, că vor face diferența între vedetă și muzician!

„Te poți naște cu talent, dar nu și cu pasiune. Studiul este important și cere timp și implicare emoțională. Asta cere pasiune. Dacă o nu ai, pierzi pariul cu succesul“

„Verticalitatea este obligatorie într-o societate în care vrem să evoluăm“

- Verticalitatea este un „defect” în mediul artistic de la noi, sunt artiștii nevoiți să joace cum li se cântă?

- Verticalitatea este obligatorie într-o societate în care vrem să evoluăm. Compromisurile se fac la nivel subtil. Vă dau un exemplu: să dirijez o orchestră în care este invitat un solist slăbuț este un compromis. Eu iubesc ceea ce fac, de aceea accept uneori și situații de urgență. Dar îmi dau toată silința, fizic și psihic, artistic și emoțional, ca lucrurile să iasă cel mai bine din punctul meu de vedere.

- Care este persoana care v-a influențat cariera ?

- Persoana care m-a influențat în carieră este mama. După moartea mamei, eu însămi m-am influențat. Am avut o încredere totală în mine. Știam că sunt talentată și munceam mult și cu ușurință în multe domenii ale muzicii. Aveam și am încă o dorință imensă de a descoperi lucruri. Curiozitatea m-a ținut cu spiritul tânăr.