de Cătălina Tăgârță
Una dintre cele mai frumoase părți ale jurnalismului este aceea de a cunoaște oameni. Indiferent că e vorba despre specialiști în medicină, terapeuți sau persoane publice, mai mult sau mai puțin cunoscute, între ziarist și inter- vievat se creează întotdeauna legături, unele mai profunde decât celelalte. Printre persoanele care mi-au marcat existența se numără regretatul artist Aurelian Preda. Din păcate, interpretul de muzică populară a pierdut lupta cu viața săptămâna trecută, la doar 47 de ani, într-un spital din Austria și a fost înmormântat la 2 octombrie, la Mănăstirea Dervent.
Emana în jurul său bucurie și credință
Datorită frumoasei colaborări dintre revista Taifasuri și Etno TV, drumurile mi-au purtat adesea pașii spre platourile de filmare ale acestei televiziuni, unde Aurelian Preda a fost multă vreme moderator tv. Avea o figură blândă, blajină și totdeauna împărțea cu cei din jur un zâmbet sau o vorbă bună. Emana în jurul său bucurie și credință și vedea în oricine un prieten. Iar sentimentul era reciproc. Nu îmi amintesc să fi auzit vreodată pe cineva vorbindu-l de rău. Era genul de om pașnic, în preajma căruia te liniștești indiferent de problemele pe care le ai. Abia mai târziu aveam să înțeleg de ce... Dincolo de discuțiile cordiale purtate pe holurile televiziunii, l-am cunoscut mai bine pe Aurelian cu ocazia interviurilor pe care mi le-a acordat. Au trecut câțiva ani buni de atunci, însă îmi amintesc și acum cât de timid am pășit pragul apartamentului din centrul Capitalei unde locuia la vremea aceea. Era o casă cochetă, curată și primitoare. Pe pereți erau agățate o mulțime de icoane, care parcă mă intimidau. Se scrisese mult în presă despre intervențiile medicale pe care le făcuse artistul în străinătate și plecasem din redacție cu o misiune clară: să aflu cât mai multe informații pe această temă. Însă pur și simplu nu am putut... Mi se părea că suferise prea mult ca să mai pun și eu sare pe rană... Așa că discuția a alunecat lejer spre subiectul care îi era lui cel mai la îndemână: credința.
Își amenajase în dormitor un mic altar
Pe măsură ce îmi povestea despre felul în care a presimțit moartea tatălui său, despre cum se auzeau clopotele bisericii de vizavi în zi de sărbătoare și despre cum își procurase fiecare icoană pe care o avea în casă, îmi amintesc că m-a cuprins o liniște profundă. Parcă dintr-odată respiram și simțeam acea credință despre care vorbea Aurelian cu atâta patimă. Mi-a mărturisit că după moartea clinică prin care a trecut prefera locurile mai izolate, fără case și oameni, dar cu încărcătură spirituală. Chiar dacă viața nu l-a purtat pe urmele preoției, așa cum își dorea în copilărie, nu a renunțat nicio clipă la credință. Își amenajase în dormitor un mic altar, iar sufletul era încredințat lui Dumnezeu.
„Tati meu frumos... îmi ești înger păzitor”
Aurelian Preda a fost înmormântat la Mănăstirea Dervent, așa cum și-a dorit, fiind condus pe ultimul drum de o mulțime de oameni care l-au iubit și l-au respectat. Printre artiștii care au venit să își ia la revedere s-a numărat și maestrul Nicolae Botgros, ca și Maria Loga, Maria Cârneci, Cristina Turcu Preda, Ion Drăgan, Lorenna, Jull, Constantin Enceanu, Elena Merişoreanu, Maria Ciobanu, Irina Loghin şi mulţi alţii. La slujba de înhumare a luat parte și Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie. Mesajul făcut public de Anamaria Rosa (fiica sa preferată) pe contul său de socializare este trist și extrem de dureros: „Tatăl meu... tati meu frumos, te-am iubit, te iubesc și o să te iubesc toată viața mea! Știu că acolo unde ești îți este mai bine… așa că tot ce îmi rămâne de făcut este să mă rog pentru tine și să fac ceea ce tu din totdeauna ți-ai dorit să fac! Îmi este foarte dor de tine și acesta este începutul unei noi vieți pentru mine, dar știu că ești acolo Sus, mă veghezi și îmi ești înger păzitor! Dumnezeu să îl odihnească în pace pe tatăl meu…”.
Producătoarea Cornelia Duţă: „Ajunsese să se hrănească doar cu o pastilă“
Cornelia Duță, producătoarea emisiunii „Destine celebre”, care i-a stat alături timp de 15 ani, a reușit printre lacrimi să dezvăluie cine a fost cu adevărat îndrăgitul artist: „Aurelian Preda a fost un om de care m-a legat o prietenie specială, bazată pe mult respect și pe înțelegere. A semănat iubire și a cules iubire. Ce-a făcut el în folclorul românesc, nu va mai face nimeni. Nu s-a menajat deloc, a făcut totul dintr-o iubire imensă pentru oameni. Acum două vineri a filmat cu domnul Constantin Măgureanu, iar sâmbătă a avut ultima filmare pentru emisiune cu Polina Manoilă. A fost un efort uriaș pentru el. În general, își întrerupea mereu interlocutorul, dar sâmbătă i-a fost extrem de rău și nu a mai oprit-o pe Polina. În ultimul an tot lăsa să se înțeleagă că va muri, iar sâmbătă a fost extraordinar de trist. Ca o presimțire... Și-a făcut datoria până la capăt. De multe ori îl rugam să se odihnească și-mi spunea că vrea să facă filmări cât să fie acoperită toată luna noiembrie. N-a mai apucat. Vreau să fac multe lucruri pentru el... Deocamdată e un mare semn de întrebare legat de emisiune pentru că nu mai există o persoană ca Aurelian. Nu știu încă ce formă îi vom da emisiunii. E mult prea devreme. Aurelian a vrut să trăiască mai mult ca orice. De aceea a făcut efortul acela uriaș ca timp de aproape doi ani să plece din două în două săptămâni la Viena și să accepte acel tratament experimental. De câte ori ne așezam la masă ne gândeam că lui i se dăduse o pastilă care îi furniza tot ce avea nevoie. În rest, bea apă, cafea și când și când ciugulea niște covrigei. Și când te gândești că Aurelian era un bucătar excepțional care făcea niște sarmale și nişte ciorbe incredibile. De câte ori se ducea la Mănăstirea Dervent îi plăcea să stea numai în bucătărie. De altfel, spunea că atunci când nu va mai putea face emisiuni se va retrage la mănăstire, pentru că doar acolo își găsește liniștea. Era locul considerat de el Raiul pe pământ”.