de Silviu Ghering
Dwight David Eisenhower, Ike pentru familie și pentru prieteni, s-a născut la 14 octombrie 1890, la Denison, Texas. A crescut în Kansas, a intrat al 81-lea din 108 admiși la Academia Militară de la West Point în 1909 și a absolvit al 61-lea în 1915. În timpul Primului Război Mondial a comandat o unitate de pregătire pentru tanchiști, iar în 1926 a terminat primul dintre cei 275 de absolvenți ai Școlii de Comandă și de Stat Major de la Fort Leavenworth. Abilitățile sale strategice, dar și manageriale l-au ridicat până la poziția de consilier al generalului Douglas MacArthur (1933) și apoi chiar șeful său de Stat Major (1935). În 1942, generalul George C. Marshall l-a selecționat dintre 366 de ofițeri de rang superior pentru a pregăti debarcarea aliaților în Africa și în Europa.
I-a „ras” pe nemți în Africa de Nord și din vestul Europei
A condus cu succes operațiunile Torța (debarcarea în Africa de Nord, noiembrie 1942), Husky (debarcarea în Sicilia, iulie 1943), Avalanșa (debarcarea în Italia continentală, septembrie 1943) și Overlord (debarcarea în Normandia, Franța, iunie 1944), care au dus, practic, la înfrângerea Germaniei pe teatrul de război din vest. În coordonarea fazei finale a războiului din Europa, în calitate de comandant suprem al Forțelor Expediționare Aliate, a luat decizia, atât de controversată, de a lăsa sovieticilor cucerirea Berlinului, fără să cedeze presiunilor britanice de a înainta cât mai mult spre răsărit. Chiar Winston Churchill îi ceruse, insistent, să ocupe Berlinul, Praga și Viena.
A fost primul comandant al trupelor NATO
După război a fost numit guvernator militar în Germania, unde a rămas până în noiembrie 1945, când l-a înlocuit pe George C. Marshall în funcția de șef al Statului Major. S-a întors în SUA, unde a fost curtat atât de republicani, cât și de democrați. Cei din urmă i-au oferit în 1948, an în care a părăsit serviciul activ, nominalizarea la alegerile prezidențiale, dar a refuzat. În 1951 a fost convins să revină în serviciul activ ca primul comandant suprem al trupelor NATO, post pe care l-a deținut 15 luni, iar în iunie 1952 s-a retras definitiv din armată. A acceptat nominalizarea din partea republicanilor, și în noiembrie 1952 a fost ales președinte al Statelor Unite. Al 37-lea. A scos SUA din războiul din Coreea, dar a sporit implicarea în Indochina. A luat primele măsuri concrete împotriva discriminării rasiale, dar a fost criticat pentru lipsa de implicare în grotesca „vânătoare de vrăjitoare” declanșată de senatorul McCarthy împotriva presupușilor comuniști din țară.
Sovieticii i-au dovedit că minte!
În 1956, a fost reales președinte, cu cea mai mare majoritate de voturi din istoria SUA! A deschis calea unei noi ere diplomatice, vizitând capitalele europene și invitându-l în State pe liderul sovietic Nikita Sergheevici Hrusciov, cu care s-a întâlnit în 1959 la Camp David. Acest început de destindere a dus la întâlnirea la vârf, la Paris, în mai 1960, între SUA, URSS, Marea Britanie și Franța, dar doborârea unui avion american U2 de recunoaștere la înaltă altitudine deasupra teritoriului sovietic a dus la eșecul întrevederii și la anularea vizitei sale la Moscova. Mai mult, a fost pus într-o situație foarte delicată când a negat public incidentul, iar sovieticii au adus dovezi de la locul prăbușirii, demonstrând întregii opinii mondiale că președintele SUA minte!
A reprezentat omenirea la trei întâlniri de gradul III!
Existența civilizațiilor extraterestre stă bine păzită de ochii opiniei publice de peste 50 de ani. Cei care doresc cu ardoare ascunderea adevărului nu sunt decât șefii agenţiilor numite, culmea, „de informații”!, care susţin că astfel protejează masele nu doar de un şoc cultural, ci şi de tulburarea credinţelor spirituale. Timothy Good, fost agent special care şi-a dedicat întreaga viaţă Pentagonului, a șocat opinia publică în 2012 printr-o declaraţie de senzaţie: „Preşedintele american Dwight D. Eisenhower a avut mai multe întâlniri secrete cu reprezentanții unei civilizaţii extraterestre”. Este greu de apreciat cât adevăr și câtă fabulație există în această afirmație, dar un lucru este cert: strănepoata lui Eisenhower a descoperit în însemnările fostului președinte descrierea celor trei întâlniri pe care americanii le-au avut cu specia extraterestră!
„Nordicii” făceau OZN-urile invizibile
Prima întâlnire a avut loc în 1954, la baza militară Edwards. În 1999 a fost publicată o scrisoare pe care Gordon Creighton, un colaborator al președintelui, a trimis-o, după această întâlnire, unei cunoștințe. În scrisoare se prezintă întâlnirea dintre extratereștri, numiți „nordici”, și grupul condus de Eisenhower. „Nordicii” i-au propus preşedintelui un proiect cu ajutorul căruia omenirea să se poată obișnui cu existența lor. Eisenhower a refuzat, susținând că omenirea nu este pregătită pentru un astfel de impact. Vizitatorii au făcut o demonstrație a tehnologiei antigravitaționale pe care o aveau, precum și a capacității lor de a face OZN-urile invizibile și indetectabile de radare.
Tratat semnat cu pitici cu pielea gri
A doua întâlnire a avut loc în anul 1955, la baza militară Spence, New Mexico. Toate liniile de comunicare au fost întrerupte, inclusiv radarele. Întâlnirea a durat 45 de minute și s-a produs în interiorul unui OZN. Cea de-a treia întâlnire s-a efectuat la baza Holloman, unde Eisenhower s-a întâlnit cu o altă specie, de dimensiuni mai mici, practic pitici cu pielea gri! A fost încheiat un tratat care a asigurat Statelor Unite imunitatea, cât şi evoluţia tehnologică de-a lungul timpului. Li s-a permis „vizitatorilor” să facă experimente în bazele militare Dolce și Zona 51. În schimb, ei au preluat mai mulți militari pe care i-au dus la bazele lor de pe Lună. Se cunoaşte foarte bine că Eisenhower credea cu tărie în existenţa altor civilizaţii care trăiesc pe alte planete. Acest fapt ar fi fost determinant în organizarea acestor întâlniri secrete. Fostul președinte american n-a scos un cuvânt despre aceste întâlniri până la moartea sa, la 28 martie 1969, în Washington DC...
Dezvăluirile şocante ale martorilor
În martie 2015, pe YouTube, apărea un scurt interviu cu un bărbat pe nume Bill Uhouse, care pretindea că ar fi fost inginer mecanic în celebra Zonă 51, una dintre cele mai secrete baze din Nevada ale armatei americane, în care s-ar studia OZN-urile şi extratereştrii. Uhouse susținea că a văzut cu ochii săi patru extratereştri aflaţi în viaţă! Mai mulţi martori au făcut de-a lungul timpului mai multe dezvăluiri extraordinare despre Zona 51. Iată concluziile acestora, care vin să confirme dezvăluirile lui Timothy Good:
1. Există un sistem subteran masiv, compus din diverse baze care conțin laboratoare, ateliere de inginerie şi camere securizate pentru „Entităţile biologice extraterestre”. Aceste baze au fost construite spre sfârşitul Administrației Truman (1945-1953);
2. Există multiple rase umanoide extraterestre. Una dintre ele are componenți gri, care sunt şi ei împărţiţi în: extratereştri gri foarte înalţi, medii (ca oamenii) şi pitici (mai mici ca oamenii);
3. O altă rasă extraterestră sunt „nordicii”, care seamănă foarte bine cu oamenii, dar au ochi mai mari;
4. Nu există menţionată vreo rasă reptiliană de extratereştri;
5. Fiecare rasă extraterestră este cu mii sau cu zeci de mii de ani mai avansată decât noi. Noi suntem practic nou-născuți în comunitatea galactică inteligentă.