de Silviu Ghering

Oscar Wilde s-a născut la 16 octombrie 1854, în Dublin, fiul lui Sir William Wilde, cunoscut medic de ochi și de urechi, anticar și scriitor. Mama sa, Jane Francesca Elgee, era poetă (scria poeme revoluționare sub pseudonimul Speranza) și jurnalistă de succes. În timpul școlii, a excelat în studiul clasicilor, la limba greacă și la desen, câștigând numeroase premii și burse. După studii strălucite la Trinity College din Dublin, ur- mează Universitatea din Oxford, unde se distinge și prin gusturile sale rafinate, îmbrăcămintea elegantă și stilul dandy de viață. După absolvire, în 1878, se mută la Londra. În 1882 publică prima sa culegere de versuri. Urmează o perioadă în care ține o lungă serie de prelegeri de estetică în Statele Unite și în Canada, vizitează pentru o scurtă vreme Parisul, după care își încheie șirul de conferinţe în Marea Britanie și în Irlanda. Următorii şase ani reprezintă apogeul său de creație: poveștile pentru copii („Prințul fericit și alte povești”, 1888), piesele de teatru („Evantaiul doamnei Windermere” - 1892, „O femeie fără importanță” - 1893, „Soțul ideal” - 1895, „Ce înseamnă să fii onest” - 1895) și mai ales romanul „Portretul lui Dorian Gray” (1889) îi aduc lui Oscar Wilde, pe lângă citații în tribunale pentru stilul său libertin și nonconformist, și mult dorita faimă. Viața sa privată însă l-a distrus. S-a căsătorit în 1884 cu Constance Lloyd, cu care a avut doi fii. În 1886 însă are prima relație homosexuală cu tânărul Robbie Ross. În 1891, când deja se bucura de un real succes în calitate de conferențiar, de poet și de scriitor, a cedat farmecului unui tânăr lord, Alfred Douglas. Ostil filosofiei și convențiilor morale ale epocii victoriene, duce o viață de ostentație cinică și de scandal, afișându-și public relația homosexuală, ceea ce îi atrage în 1895 o condamnare penală de doi ani de „închisoare cu muncă forțată pentru conduită indecentă și sodomie”. Soția și copiii l-au părăsit, ba chiar și-au schimbat numele în „Holland”. După eliberare, ruinat financiar și căzut în dizgrație, mai trăiește încă trei ani, cutreierând Europa și locuind în hoteluri sordide. La 30 noiembrie 1900 a murit în singurătate și în mizerie, la vârsta de doar 46 de ani.