de Gabriela Militaru
Cu Anna Pavlova putem spune că a început istoria baletului așa cum îl înțelegem în prezent. Ea a făcut ca baletul să devină un fel divin de comunicare fără cuvinte, o odă a vieții și a morții, ducând tainele lumii pe ritmuri de dans în toate colțurile mapamondului. Baletul se raportează încă la „Moartea lebedei”, care a făcut-o celebră, ca la o reprezentație model a genului și o va face, cu singuranță, multă vreme de acum înainte.
Visul copilăriei
Începuturile vieții Annei Pavlova sunt învăluite în mister, taină pe care marea balerină a începutului de secol al XX-lea a preferat să o conserve. Anna, pe numele său adevărat Anna Pavlovna Matveyevna Pavlova, s-a născut la 12 februarie 1881, la Sankt Petersburg, în Rusia. Confuzia care se creează este legată de identitatea tatălui său. Despre mama Annei știm că a fost Lyubov Feodorovna Pavlova, o spălătoreasă măritată cu un soldat, Matvey Pavlov, care se pare că nu ar fi fost totuși tatăl viitoarei balerine. Despre adevăratul părinte se crede că ar fi un bancher evreu, Poliakoff Lazăr, cu care mama Annei ar fi avut o aventură amoroasă. Cât despre Anna, ea a pretins mereu că mama sa a fost măritată cu adevăratul său tată, un oarecare Pavel, care însă a murit pe când copila avea doar 2 ani. A urmat apoi căsătoria mamei cu cel de-al doilea soț, Matvey Pavlov, care a înfiat-o pe Anna la vârsta de 3 ani. Ce este însă sigur în legătură cu copilăria Annei este faptul că legendara dansatoare a trăit în sărăcie alături de mama sa, care însă a înțeles de la început dragostea fiicei sale pentru dans. „Întotdeauna mi-am dorit să dansez, încă de când eram foarte mică… Astfel, am construit castele în aer din speranţele şi visurile mele”, povestea ea mai târziu. Așa se face că, atunci când Anna avea doar 8 ani, mama sa a dus-o să vadă reprezentația „Frumoasa din pădurea adormită”, la Teatrul Imperial Maryinsky din Sankt Petersburg. Spectacolul a impresionat-o atât de mult pe micuță, încât și-a dorit imediat să facă parte dintr-o trupă de balet. La doar 9 ani, mama sa a dorit să o înscrie la Școala Imperială de Balet, însă vârsta fragedă a făcut ca ea să fie respinsă. Cu toate acestea, fetița nu a renunțat și, un an mai târziu, a reușit să convingă juriul prestigioasei școli de dans condusă la vremea aceea de maestrul Marius Petipa. Tot el a și distribuit-o în primul său spectacol, „O poveste cu zâne”.
Colegii o numeau „mica sălbatică”
Anna Pavlova a iubit școala de balet mai mult decât orice, însă viața de elevă la un institut de dans de rangul celei la care fusese admisă nu a fost ușoară. Primii ani au fost cei mai grei. Picioarele sale arcuite, gleznele foarte subțiri, membrele lungi și corpul său firav nu erau considerate, la vremea aceea, drept atuuri pentru o balerină. Colegii o numeau „mica sălbatică”. A fost nevoie ca Anna Pavlova să ia lecții suplimentare pentru a-și perfecționa tehnica. După ce a lucrat cu maeștri ai genului precum Christian Johansson, Pavel Gerdt sau Enrico Cecchetti, în 1898, Anna Pavlova a fost admisă la „clasa prefecțiunii” a fostei prim-balerine a Teatrului Imperial din Sankt Petersburg, Ekaterina Vazem. Un an mai târziu a absolvit școala în calitate de șefă de promoție. Postura de corifeu al baletului i-a dat posibilitatea să ardă câteva etape, astfel că, în loc să se înscrie într-o trupă numeroasă de balerine (așa cum ar fi fost normal), Anna Pavlova a fost direct admisă într-o trupă de elită, în calitate de a doua solistă. Debutul oficial al Annei a avut loc exact la Teatrul Mariinsky, unde și-a făcut ucenicia, în spectacolul lui Pavel Gerdt, „Falsele driade”. Prestația sa extraordinară a atras atenția multor comentatori de balet ai vremii. Criticile entuziaste care urmau fiecărei reprezentații a Annei au propulsat-o pe aceasta, transformând-o într-una dintre cele mai importante balerine ale momentului. În 1903 a devenit prim-solistă a teatrului.
Își formează propria companie de balet
Cariera Annei Pavlova a prins contur cu adevărat în 1905, când a fost distribuită în „Moartea lebedei”, un solo creat special pentru ea de Mihail Fokin, pe muzica lui Camille Saint-Saëns. În aceeași perioadă este promovată ca prim-balerină și continuă să dea reprezentații solo. În 1906 interpretează unul dintre cele mai dificile roluri din baletul vremii, „Giselle”. Primul turneu în afara Rusiei are loc în 1907, când Anna Pavlova, însoțită de câțiva balerini, porneşte să încânte Europa. Succesul înregistrat cu acest prim turneu a fost atât de mare, încât, doar un an mai târziu, Anna semnează pentru un nou turneu european. Apoi, în 1909, Anna Pavlova este invitată să se alăture Baletului Rus al lui Sergei Diaghilev pentru un turneu la Paris și la Londra. Curând, Anna a prins gustul independenței și a decis să continue drumul pe cont propriu. Astfel, în 1911, Anna Pavlova își formează propria companie de balet, având astfel control absolut asupra creativității și coregrafiei rolurilor sale. După ce a părăsit definitiv Rusia, în 1912, Anna s-a stabilit la Londra, în Ivy House.
Şi-a dezvoltat o admirație deosebită pentru dansurile etnice
Se pare că, pe lângă nevoia de independență și de ascensiune, un alt motiv pentru care marea balerină a ales să părăsească Rusia a fost legat de unele probleme pe care Victor Dandré, unul dintre protectorii Anei, le-a avut în țara natală. Dandré, care era și membru al Consiliului Municipal din Sankt Petersburg, a fost acuzat de delapidarea banilor Guvernului. Împreună cu Anna Pavlova, el se va muta la Londra, unde, mai târziu, va fi prezentat drept soțul balerinei. Natura relației dintre cei doi este încă un mister cu care Anna a ales să-și înconjoare viața personală. În 1914, Pavlova este introdusă publicului din Statele Unite ale Americii de Max Rabinoff, directorul Grand Operei din Boston. Colaborarea cu Rabinoff a durat până în 1917. În același timp, în Anglia, Pavlova ajuta la dezvoltarea baletului britanic alături de trupa sa de dans cu care, de cele mai multe ori, exersa chiar acasă. În această perioadă, ea a devenit protectoarea unei ale mari balerine, Alicia Markova. Pe măsură ce anii treceau, Anna Pavlova și-a variat stilul de dans, dezvoltând, la maturitate, o admirație deosebită pentru dansurile etnice. Influențe din cultura poloneză, rusă sau mexicană se împleteau armonios în coregrafiile pe care le lucra singură. De asemenea, vizitele în India și în Japonia au determinat-o să urmeze cursuri speciale pentru a-și însuși tehnica dansurilor orientale.
„Pregătiţi-mi costumul de lebădă!“
Anul 1930 a prins-o pe Anna Pavlova încă dansând deși avea 49 de ani. Din nefericire, în timpul unui turneu la Haga, balerina s-a îmbolnăvit de pneumonie. Medicii i-au recomandat o operație de urgență, însă consecințele aveau să fie dintre cele mai dramatice. Anna Pavlova urma să nu mai poată dansa niciodată. „Dacă nu mai pot dansa, atunci pot la fel de bine să mor”, le-a spus ea apropiaților. Ceea ce s-a și întâmplat la 23 ianuarie 1931, puțin înainte ca ea să împlinească 50 de ani. La un moment dat, Victor Dandré a povestit cum, atunci când Anna Pavlova și-a simțit sfârșitul aproape, ultimele sale cuvinte au fost: „Pregătiți-mi costumul de lebădă!”. Potrivit tradiției, în ziua următoarei sale reprezentații programate, spectacolul nu a fost anulat. Singura diferență a fost că, în momentul în care s-a ridicat cortina, locul pe care Anna Pavlova ar fi trebuit să-l ocupe pe scenă era gol.