de Silviu Ghering

Sandro Botticelli, de fapt Alessandro di Mariano Filipepi, s-a născut la 1 martie 1445, în Florența, al patrulea fiu al tăbăcarului Mariano Filipepi și al soției sale Esmeralda. Porecla celui mai mare dintre frații Filipepi era „Botticello” („Butoiaș”), de aici numele de mai târziu al pictorului. Unul dintre frații săi, Antonio, era aurar și gravor, iar tânărul Sandro și-a însușit primele cunoștințe de desen sub supravegherea acestuia. În 1464, a fost primit în atelierul maestrului Fra Filippo Lippi și a lucrat ca ucenic la pictarea frescelor catedralei de la Prato. Când Fra Filippo Lippi a plecat la Spoleto, Botticelli a fost găzduit la reședința din Via Nuova a bogatei familii Vespucci - apropiată de familia Medici -, unde a lucrat până la sfârșitul vieții. Prin anii 1467-1468 a frecventat atelierul pictorului și sculptorului florentin Andrea del Verrocchio. A fost perioada când a executat primele sale lucrări independente, ca de exemplu „Madona cu pruncul” (1469). În 1470, la 25 de ani, și-a deschis propriul său atelier. În același an, Consiliul Comercial al orașului i-a comandat un tablou, în care înfățișează o alegorie a forței. După doi ani, numele său figura deja în registrul Asociației „Sfântul Luca”, reuniune care aduna pictorii din Florența. Au început să „curgă” comenzile. În 1474 a terminat la Pisa frescele de la „Campo Santo”. Un an mai târziu a decorat capela Bisericii „Santa Maria Novella” din Florența, unde a pictat prima versiune a „Adorației Magilor”, temă predilectă în creația sa. Pasionat cititor al lui Dante Alighieri, a făcut ilustrații la multe cânturi din „Divina Comedie”. În 1481, Papa Sixtus al IV-lea l-a cooptat la realizarea a trei fresce pentru „Capela Sixtină”. Frumusețea și grația figurilor create de el, precizia liniilor și redarea mișcării încununează o operă ce simbolizează pictura Renașterii italiene. Caracteristic artei sale este și faptul că figurile pictate prezintă profunde sentimente umane. Personajele sale cu chipuri ușor melancolice au, în general, o expresie visătoare, Botticelli fiind un cercetător atent al sufletului omenesc. Operele sale atestă o sensibilitate deosebită și o bogată viață lăuntrică. A murit în singurătate, la Florența, la 17 mai 1510.