de Andrei Dicu şi Claudiu I.
Energia geotermală este un subiect la modă. Ea poate fi folosită pentru încălzirea locuinţelor sau a diverselor culturi agricole, este nepoluantă, iar oamenii au folosit izvoarele cu apă caldă încă din Antichitate. Acest tip face parte din clasa energiilor regenerabile (verzi) şi reprezintă căldura provenită din interiorul Pământului, prin roci şi fluide subterane.
Triburile din Anzii Cordilieri se încălzeau cu ajutorul apei
Energia geotermală reprezintă una dintre sursele de energie regenerabilă folosită la nivel global pentru reducerea consumului de hidrocarburi și a poluării atmosferice. Cu ajutorul apei fierbinți din interiorul scoarţei terestre se produce electricitate într-un mod nepoluant sau se încălzesc locuințele pe timpul iernii. Cercetătorii afirmă că, încă din Antichitate, oamenii au învăţat să se servească de acest cadou făcut de natură, încălzindu-şi aşezările, unele dintre ele săpate în stâncă, aşa cum procedau, spre exemplu, triburile din Anzii Cordilieri. Energia geotermală, de care România beneficiază din belşug, se exploatează peste tot în lume, indiferent de vreme ori de ciclul zi-noapte, iar impactul asupra mediului este minim, mai ales dacă apa extrasă este reintrodusă în pământ după folosire. În plus, instalațiile sunt silențioase și nu poluează. Vorbeam despre triburile străvechi, dar ţări precum Italia, Noua Zeelandă, Japonia, SUA, Franța, Rusia, Mexic, Lituania și Filipine folosesc deja acest potențial pe care planeta ni-l oferă, însă Islanda este, de departe, în fruntea topului statelor care exploatează energia geotermală.
Ceauşescu a ordonat teste în judeţul Vâlcea
Şi în România se poate beneficia, din plin, de această sursă, practic inepuizabilă. De altfel, lui Nicolae Ceauşescu i s-a prezentat un plan de capacizare a energiei geotermale, însă, la vremea respectivă, ţara noastră nu beneficia de mijloacele tehnice necesare, iar costurile i s-au părut exagerate dictatorului, deşi acesta avea un adevărat cult pentru înlocuirea energiei electrice cu „soluţii complementare”. În prima fază, s-au făcut experimente în zona judeţului Vâlcea, unde solul este extrem de bogat în ape termale. Doar că, din pricina tehnicii rudimentare sau a incapacităţii personalului, testele au dat greş. Subiectul a fost „dat în cercetare”, cum se spunea, însă proiectele au fost, în mare parte, nerealizate. Totuşi, se pare că Timișoara, Arad, Oradea și Satu-Mare sunt câteva dintre orașele mari care pot valorifica potențialul geotermal al zonei.
Beiuş, un orăşel… revoluţionar
Totuși, micul oraș Beiuș, din județul Bihor, le-a luat-o înainte încă de la mijlocul anilor ’90. Mai mult, eficienţa acestei energii a fost, deja, demonstrată. Beiuș este singura localitate din România în care majoritatea locuințelor și instituțiilor publice sunt încălzite cu ajutorul energiei geotermale. Primul foraj (F-3001) pentru extragerea apei fierbinţi din pământ a fost făcut în perioada 1995-1996, la o adâncime de peste 2.500 de metri. Temperatura apei în subteran are între 75 şi 88 de grade Celsius, iar cu ajutorul unor companii din Islanda și din Germania, puțul F-3001 a început să fie testat în anul 1999, reușindu-se obținerea unei temperaturi constante a apei, la 85 de grade Celsius. În 2002 au fost demarate lucrările pentru un alt puț (F-3003), iar după intrarea în Uniunea Europeană, autoritățile locale au implementat proiecte din fonduri structurale pentru a crește consumul de energie geotermală și a reduce dependența de hidrocarburi. În prezent, locuitorii din Beiuș consumă, anual, peste 200.000 de gigacalorii, energie produsă din surse geotermale. Primăria Beiuș se laudă cu „cel mai mic preț per gigacalorie din România, de doar 77 de lei” și promite că printr-un nou proiect va dezvolta și un parc balneoclimateric cu bazine cu apă termală, restaurante și unități de cazare care vor crește numărul turiștilor în zonă.
Islanda a învăţat secretul încă din anii ’30
Ţările nordice au fost mereu lidere în materie de exploatare a resurselor naturale. Cel mai bun exemplu de orientare către beneficiile energiei geotermale este Islanda, ţară unde se extrage apă fierbinte de la adâncimi variate, de la 500 de metri adâncime (apă de 150 de grade Celsius), până la 1.000 de metri adâncime (apă de 300 de grade Celsius). De atfel, Islanda a trezit interesul specialiştilor după ce a început exploatarea la începutul anilor ’30-’40. Nordicii au înţeles primii că, în loc să aibă cenuşă toxică de la termocentrale, mai bine folosesc apa caldă care zăcea nefolosită, chiar dedesubtul lor. Acum, 80% din energia lor este obţinută din resurse geotermale, iar 12% din alte resurse regenerabile. Aproape toate locuinţele din capitala statului, Reykjavik, sunt încălzite cu apă termală, iar de acolo vine şi apa caldă menajeră. Energia electrică este obţinută tot din resurse geotermale, prin folosirea căldurii şi a aburilor. Experţii occidentali estimează că, faţă de ţări precum Elveţia sau Croaţia, cu teritorii comparabile ca mărime cu Islanda, nordicii fac o economie de 280 de milioane de euro, anual, din prelucrarea energiei geotermale.
Nicaragua acordă prioritate energiei regenerabile
Exemplul islandez a fost preluat în Nicaragua, care ar putea deveni o importantă piaţă în acest sens. Astfel, în 2009, preşedintele Daniel Ortega a autorizat Guver- nul să acorde unor companii canadiene specializate în energie geotermală dreptul de a dezvolta uzine electrice bazate pe apa fierbinte din interiorul vulcanilor (în San Jacinto şi în Santa Clara). „Niciun alt combustibil nu este necesar procesului, iar producerea energiei electrice nu este influenţată de condiţiile meteo, precum în cazul utilizării energiei solare”, a declarat Ortega. Ministerul Energiei şi al Minelor din Nicaragua a estimat că, până în anul 2019, 80 de procente din electricitatea folosită de această ţară vor proveni din resurse regenerabile.
11 milioane de euro prevăzute pentru instalaţiile din Apuseni
Resursele geotermale sunt folosite la scară mică şi de municipiul Oradea, capitala judeţului Bihor, dar şi de judeţul Timiş. De altfel, localizarea acestor resurse în regiunea de vest a României (Banat, Munţii Apuseni, Bihor) ar putea însemna o şansă teribilă pentru revitalizarea acestei zone, supusă tot mai mult activităţii industriale, care „lasă urme” încă incalculabile. Investiţiile în domeniu se lasă aşteptate, dar motivele sunt îndreptăţite. Studiile preforare şi forarea în sine sunt extrem de costisitoare, iar asta frânează intenţiile ecologiste. Potrivit unor surse apropiate Comisiei Europene, anul viitor vor fi deblocate circa 11 milioane de euro provenite din fonduri europene pentru achiziţionarea tehnicii necesare desăvârşirii unor astfel de proiecte în zona Munţilor Apuseni.