de Carmen Ciripoiu

Prezenţa iepuraşului în tradiţia pascală se datorează reminiscenţelor ritualurilor păgâne, dar şi divinităţilor venerate în vremuri îndepărtate, simpaticul animal pufos fiind atunci, ca şi astăzi, un evident simbol al fertilităţii.

Personaj de legendă
Simbolul iepuraşului provine, potrivit specialiştilor, din perioada festivalurilor păgâne dedicate zeiţei Eastre. Potrivit legendei, Eastre a găsit într-o iarnă o pasăre rănită pe câmp, iar pentru a o salva de la moarte, zeiţa a transformat-o într-o iepuroaică, lăsându-i însă acesteia capacitatea de a depune ouă. Pentru a-i mulţumi binefăcătoarei sale, iepuroaica a început să decoreze ouăle făcute şi să i le dăruiască zeiţei. Din această legendă s-a născut şi tradiţia ca iepuraşul să aducă daruri copiilor.

Prima atestare documentară a prezenţei iepuraşului în simbolistica pascală apare în Alsacia şi sud-vestul Germaniei, în anul 1500, deşi el era prezent, potrivit specialiştilor, de multă vreme în tradiţia populară. Drăgălaşul animal a intrat în literatura religioasă în 1690, la multă vreme după ouăle roşii şi mielul de Paşte, dar, începând cu anul 1682, el este cel care aduce ouăle vopsite în Germania. Lucrul acesta i se datorează unui doctor din Heidelberg, care, în respectivul an, a răspândit multe cărţi şi ilustrate înfăţişând iepurele de Paşte. În America, această tradiţie a apărut la 1700, o dată cu sosirea în Pennsylvania a primilor colonişti germani, dar s-a răspândit cu adevărat abia după 1865, când au început şi aici să se celebreze sărbătoarile pascale, iar în anul 1800, în Franţa, apar primele ouă întregi de ciocolată. Tot germanii sunt cei care în 1800 fabrică primii iepuraşi din aluat şi zahăr. Potrivit tradiţiei, copiii americani construiau cuiburi în culori strălucitoare, de multe ori din crenguţe, în zone retrase ale caselor. Dacă micuţii erau cuminţi, iepuraşii de Paşte le lăsau în cuiburi darurile mult aşteptate.

Mesagerul divinităţii
Deşi nu este un animal impresionant, iepurele este un mesager sacru al divinităţii în multe culturi. În tradiţia chineză, iepurele este o creatură care trăieşte pe Lună, unde se ocupă cu măcinarea orezului, esenţa vieţii. Pentru budişti, iepurele este, de asemenea, o creatură selenară. Legenda spune că, neavând ce ofrandă să-i aducă zeiţei Indra, iepurele s-a gătit pe sine însuşi în focul sacru şi, ca răsplată, a fost aşezat pe Lună. Şi pe continentul american, animalul cu urechi mari este personaj de legendă. La unele triburi există un mit care descrie cum iepurele a adus oamenilor focul, în timp ce în cultura mayaşă era creditat cu inventarea scrisului.

Are casa în orăşelul german Ostereistedt
Puţini sunt cei care ştiu că, aşa cum Moş Crăciun are o reşedinţă oficială în Laponia, la fel şi Iepuraşul de Paşte poate fi găsit de copiii cuminţi în localitatea germană Ostereistedt, „Oraşul ouălor de Paşte”, din Saxonia Inferioară, unde „urecheatului” i-a fost ridicată propria căsuţă. Se spune că pereţii acesteia sunt tapetaţi cu desene şi poezii trimise de copii, iar încăperile sunt pline de cărţi poştale. Iepuraşul are şi... telefon, la care răspunde Hans-Hermann Dunker, un fost poştaş ieşit la pensie. De uriaşa corespondenţă a iepuraşului se ocupă nu mai puţin de 12 „colaboratori”, care au grijă ca toţi micuţii care i-au scris iepuraşului să primească un răspuns, ce va conţine o felicitare standard, însoţită de două cărţi poştale de colorat.