de Silviu Ghering

Jean Calvin s-a născut la 10 iulie 1509, cu numele de Jean Cauvin, la Noyon, în Picardia, Franța. Provenea dintr-o familie de burghezi, tatăl său fiind administrator laic în serviciul episcopului local. La 14 ani a fost trimis la Paris, la Sorbona, ca să se pregătească pentru preoţie, însă s-a răzgândit în favoarea carierei de avocat, astfel că între 1528 şi 1531 a studiat la Școala de Drept din Bourges și la Universitatea din Orléans, luându-şi doctoratul în Drept în 1532. S-a întors la Paris, unde a făcut cunoştinţă cu umanismul renascentist, care a fost mişcarea studenţească radicală a timpului. Această mişcare urmărea să reformeze Biserica şi societatea după modelul Antichităţii clasice şi creştine, propunând ca aceasta să se bazeze pe o întoarcere la Biblie, studiată în original. Dincolo de orice altceva însă, mișcarea predecesoare a Reformei protestante punea accentul pe salvarea indivizilor mai degrabă prin graţia divină decât prin fapte bune şi prin slujbe.

În 1534, în urma persecuțiilor suferite de protestanți (hughenoți), este nevoit să părăsească Franța. După peregrinări în Basel, Ferrara și din nou la Paris, în 1536 se stabilește definitiv la Geneva, unde este numit profesor de teologie. A trăit aici aproape jumătate din viață. În 1540 s-a căsătorit cu Idelette de Bure, văduva unui bărbat pe care îl convertise de la anabaptism. Cu toate că niciunul dintre copiii lor nu a atins vârsta maturităţii, relaţia lor conjugală a fost una foarte frumoasă. Calvin a reformat structura religioasă și politică a Genevei, a pus bazele unui guvernământ teocratic protestant intolerant, instituind o represiune severă a adversarilor Reformei, mergând până la exil sau la pedeapsa cu arderea pe rug. În 1545, în timp de numai șapte luni, 45 de femei au fost arse de vii ca vrăjitoare după ce fuseseră torturate. În 1559 a fondat o școală pentru educația copiilor și un spital pentru nevoiași, precum și Academia din Geneva. A îndeplinit numeroase îndatoriri pastorale, ţinând regulat predici, oficiind nunţi şi botezuri şi oferind sfaturi spirituale. A devenit epuizat de atâtea responsabilităţi, sănătatea sa a început să se deterioreze, suferind de migrene, hemoragii pulmonare, gută și pietre la rinichi. A murit la 27 mai 1564 și a fost îngropat într-un mormânt simplu și anonim, într-un cimitir periferic al Genevei, așa cum a cerut.