de Roxana Istudor

Născut la Edinburgh, la 15 august 1771, cel care avea să devină Sir Walter Scott era fiul unui avocat. La vârsta de 2 ani se îmbolnăveşte de poliomielită, rămânând în urma bolii cu o infirmitate la picior. Următorii ani şi-i va petrece la ţară, în casa bunicilor, mătuşa sa Jenny fiind cea care l-a învăţat să citească și i-a relatat o mulțime de legende și de povești pe care scriitorul de mai târziu le va folosi în romanele sale.

În 1778 se întoarce în Edinburgh, iar din anul următor începe cursurile la Royal High School. La doar 12 ani se va înscrie la universitate pentru a studia clasicii, iar câţiva ani mai târziu, când se hotărâse să devină avocat, se întoarce la universitate pentru a studia Dreptul. La vârsta de 25 de ani, când lucra ca avocat, începe să cocheteze cu scrisul, primele sale creaţii fiind traduceri din limba germană, urmate de trei volume de balade populare scoţiene. S-a căsătorit în 1797 cu Margaret Genevieve Charpentier, cei doi având împreună cinci copii. În 1805 a înfiinţat o tipografie, iar patru ani mai târziu se lansa într-o afacere de vânzare de carte. Dificultăţile financiare îl vor determina să înceapă să scrie (după 1814) romane, primul dintre acestea fiind „Waverley”, publicat fără ca numele autorului să apară pe copertă. În anii următori, rând pe rând, au apărut opere devenite clasice ale literaturii engleze, ca „Rob Roy”, „Ivanhoe”, „Quentin Durward”, „Poveștile cruciadelor”, „Talismanul”, „Mireasa din Lammermoor”. Au fost publicate în întreaga lume încă din timpul vieții autorului, iar Walter Scott a fost înnobilat în 1820. Totuși, în 1832, când a decedat, era înglodat în datorii, fiind obligat să-şi pună şi casa, şi veniturile sub controlul creditorilor. Succesul romanelor sale a continuat şi după moartea sa, Sir Walter Scott fiind considerat și astăzi unul dintre cei mai importanți autori de romane de aventuri și de capă și spadă din istoria literaturii universale.