de Gabriela Militaru
Apoi a urmat ceea ce pentru lumea întreagă a însemnat, mulți ani, relația perfectă, iar Diana și-a intrat minunat în rolul de a cincea persoană pe linia succesiunii la tronul Marii Britanii. Sau cel puțin așa părea. În realitate, ea a mărturisit că trecerea către viața de prințesă nu a fost deloc ușoară. „Mi-a luat ceva timp să înțeleg de ce oamenii erau atât de interesați de mine, dar am presupus că totul se datora faptului că soțul meu făcuse multe lucruri bune. După care am înțeles că pentru mulți eram doar un produs care se vindea bine, deci producea mulți bani. Din cauza aceasta eram foarte confuză cu privire la rolul pe care urma să-l ocup în ochii lumii. Apoi m-am trezit din ce în ce mai implicată în problemele oamenilor respinși de societate - cei dependenți de droguri, de alcool, dărâmați - și am găsit o afinitate cu ei. Am respectat sinceritatea pe care am găsit-o la acel nivel cu oamenii simpli pe care i-am întâlnit, pentru că, de exemplu în spitale, când oamenii sunt pe moarte, ei devin mai deschiși, mai vulnerabili și mai reali decât ceilalți. Am prețuit asta foarte mult”. A fost ceea ce a făcut-o pe Diana să vrea să-și ducă mai departe rolul de model. Dar „nimeni nu a stat jos să-mi explice ce așteptări au oamenii de la mine”. Și atunci Diana s-a considerat suficient de norocoasă să-și găsească propriul rol, „de care sunt conștientă, pentru că iubesc să fiu cu oamenii. Îmi amintesc că obișnuiam să stau pe paturi de spital și să țin mâinile oamenilor, iar ei îmi spuneau că nu erau obișnuiți cu așa ceva. Pentru mine era ceva normal. Când am văzut cât de bine le făcea acest gest simplu, l-am repetat și mai des”. Dar dacă umanitatea arătată de Diana i-a impresionat pe oameni și i-a adus celebritatea, aceeași compasiune și faima care a venit odată cu aceasta i-au atras și dezacordul Familiei Regale.
„Mi se părea nedrept, pentru că eu aș fi vrut să împart totul cu el”
În același interviu pentru „Panorama”, din 1995, Diana s-a confesat despre felul în care Prințul Charles a reacționat la valul de afecțiune pe care soția sa îl primea din toate colțurile lumii unde călătorea. „La început eram fericiți. Dar presiunea pusă pe cuplul nostru de mass-media era fantastică și greșit înțeleasă de mulți oameni. Iar atenția pe care o primeam eu... când ești un bărbat mândru, așa cum era soțul meu, asta te supără, îți deteriorează starea de spirit în loc să te facă fericit că o împarți cu cineva”, a explicat prințesa. Se pare deci că simpatia primită de Diana nu era deloc pe placul lui Charles, ba, mai mult, i-a stârnit într-o oarecare măsură invidia, ceea ce nu a făcut decât să o întristeze pe soția sa. „Mă simțeam foarte inconfortabil. Mi se părea foarte nedrept, pentru că eu aș fi vrut să împart totul cu el. Nici măcar nu mă mai bucura atenția mass-media, pentru că aceasta aducea cu sine multă gelozie din partea soțului meu și multe situații complicate, rele, s-au ivit de aici”. Unul dintre momentele cel puțin ciudate a fost atunci când Charles i-a propus Dianei să nu mai facă turnee internaționale împreună, ci separat. Inițial, Diana nu a fost de acord, însă, în cele din urmă, „nu cred că aveam de ales. Mereu m-a tratat ca pe fetița de 18 ani cu care s-a logodit”.
„Depresia postnatală m-a făcut să mă simt rău”
Prima „gură de oxigen” în ceea ce amenința să devină o situație extrem de tensionată a venit atunci când Diana a rămas însărcinată cu Prințul William. „Am simțit sprijinul mulțimii, ca și cum toată țara era însărcinată în același timp cu mine. Era băiat, ceea ce a fost o ușurare, pentru că, în cazul în care ar fi fost fată, ar fi fost mai complicat. Toată lumea a fost încântată”, a recunoscut Diana. „Din nefericire, sarcina a fost una foarte dificilă, așa că atunci când am născut m-am simțit eliberată și totul a fost liniștit pentru o vreme”, a povestit ea despre venirea pe lume a lui William, la 21 iunie 1982. „Depresia postnatală m-a făcut să mă simt însă rău, dar nimeni nu vorbește despre așa ceva. Afli pur și simplu pe pielea ta, și asta face lucrurile și mai dificile. La vremea aceea aveam zile în care mă trezeam dimineața și nu aveam energia sau dorința de a mă ridica din pat. Mă simțeam neînțeleasă și aveam o părere de sine foarte proastă”, s-a confesat ea despre lunile care au urmat nașterii Prințului William. „Am făcut tot posibilul să-mi revin, am luat chiar și tratament, dar știam, în sinea mea, că ceea ce aveam nevoie era spațiu și timp să mă pot adapta la toate rolurile care îmi reveneau din momentul în care devenisem mamă. Într-o perioadă foarte scurtă, un an cred, toată viața mea se schimbase. Avusesem parte de momente frumoase, dar și de momente de mare încercare. Îmi dădeam seama că sunt aspecte ale vieții mele care aveau nevoie să fie netezite. Știam că pot face față, dar aveam nevoie ca oamenii din jurul meu să aibă răbdare și să-mi dea spațiu să pot face asta”, a fost mărturisirea emoționantă a prințesei despre una dintre cele mai delicate etape din viața sa. „Depresia mea le-a dat celor din jur ocazia să mă eticheteze drept Diana cea instabilă, Diana cea cu psihicul neechilibrat. Iar eticheta asta mi-a fost pusă în repetate rânduri de-a lungul anilor”, a mărturisit prințesa.
Boala singurătății: „Mă tăiam pe mâini şi pe picioare”
Cert este că de la depresia postnatală și până la complicații psihice mai grave nu a fost decât un pas. Iar în lipsa sprijinului moral din partea soțului și a Familiei Regale, Diana a pășit spre zona extrem de periculoasă a automutilării. „Când nimeni nu te ascultă, ți se poate întâmpla orice. De exemplu, când porți în tine foarte multă durere, începi să te rănești pe dinafară, pentru că ai nevoie de ajutor. Doar că este calea greșită de a cere ajutor. Oamenii văd în asta pe cineva care aleargă cu disperare după atenție și cred că, dacă ești mereu înconjurată de presă, ai parte de suficientă atenție. De fapt, eu strigam după un ajutor care să mă facă să fiu din nou bine, ca să-mi pot continua datoria de soție, de mamă și de Prințesă de Wales. Așa că m-am simțit vinovată, m-am urât și mi-a fost rușine că nu puteam face față presiunii. Așa că mă tăiam pe mâini și pe picioare! Acum vizitez locuri unde femeile își aplică exact același tratament și pot să înțeleg perfect de unde vine reacția asta”, a fost explicația Dianei. Iar faptul că soțul nu a arătat compasiune față de suferința sa nu a făcut decât să-i adâncească și mai mult disperarea. „Nu mă răneam de față cu el. Dar când îți pasă de cineva este imposibil să nu observi așa ceva. Or, el nu a înțeles niciodată ce anume producea în mine astfel de reacții. Și, de altfel, nu multă lume a avut răbdare să priceapă ce se întâmpla cu mine”, a venit mărturisirea cutremurătoare a Dianei, care a fost nevoită să-și continue angajamentele publice. „Mă simțeam obligată să ies, să nu-i dezamăgesc pe oameni, să-i sprijin și să-i iubesc. Și, într-un fel, fiind afară, alături de oameni simpli, ei mă sprijineau fără să știe câtă alinare îmi ofereau și cum mă ajutau să trec peste propria dramă”, i-a povestit Diana lui Martin Bashir.
„Am fost bulimică timp de mai mulți ani”
Luptând cu depresia și bucurându-se de dragostea necondiționată a oamenilor, Prințesa Diana a depășit impasul. O vreme a reușit să-și repună căsnicia pe linia de plutire, însă a venit o nouă cădere nervoasă și, în cele din urmă, a ajuns să sufere de bulimie. „Am fost bulimică timp de mai mulți ani și, din nou, era vorba despre o boală despre care nu se vorbea nici măcar în şoaptă... Ajungi aici pentru că stima ta de sine este foarte scăzută și crezi că nu valorezi prea mult. Îți umpli stomacul de patru sau de cinci ori pe zi și asta îţi dă un sentiment de confort. E ca și cum cineva te-ar îmbrățișa, doar că este ceva temporar. După aceea te simți dezgustat de cât de mult ai mâncat și vrei să scapi de greutatea aceea. Iar după ce scapi, o vrei din nou. Pe vremea când sufeream de bulimie eram deseori plecată de acasă să stau de vorbă cu oamenii. Apoi mă întorceam și nu știam cum să-mi ofer singură confort, așa că fugeam direct la frigider. Plângeam după ajutor, însă dădeam semnalele greșite, iar oamenii îmi foloseau boala ca pe o haină agățată pe un cuier. S-a ajuns la concluzia că problema era starea instabilă a psihicului meu și nimic altceva! În realitate, cauza era situația în care eu și soțul meu trebuia să luptăm să ne salvăm căsnicia. Cu siguranță, asta a produs multă anxietate în căminul nostru. Și atunci bulimia a învins. Nu puteam căuta ajutor. Când ai bulimie îți este rușine cu tine și te urăști, oamenii consideră că irosești mâncarea, așa că te simți îngrozitor de vinovată și nu poți vorbi liber despre asta”, și-a amintit Diana, adăugând că s-a luptat cu boala „ceva mai mult de trei ani”.
James Hewitt: „Nu sunt tatăl lui Harry!”
Între timp, vestea că Prințesa Diana era însărcinată cu cel de-al doilea copil al cuplului princiar a pus și mai multă presiune pe ea. Prințul Harry a venit pe lume la 15 septembrie 1984. Tabloidele au titrat că acesta nu ar fi fost fiul Prințului Charles, ci al unui ofițer în cavaleria britanică, James Hewitt, cu care Diana ar fi avut o relație amoroasă. În interviul din 1995, Diana a recunoscut că a avut o relație extraconjugală cu Hewitt între 1986 și 1991, dar a negat vehement faptul că acesta ar fi fost tatăl lui Harry. „Da, l-am adorat. Da, am fost îndrăgostită de el, dar m-a dezamăgit”, a mărturisit ea, referindu-se la episodul în care Hewitt s-a folosit de relația clandestină pe care a avut-o cu prințesa pentru a câștiga bani din partea unei edituri ce a publicat o biografie neautorizată a Dianei care cuprindea dezvăluiri ale unor detalii intime relatate de Hewitt. Cât despre paternitatea sa, Hewitt însuși a negat că ar fi tatăl Prințului Harry. „Înțeleg interesul legat de subiect, dar Harry mergea deja în picioare când a început relația mea cu Diana. Există suspiciuni cum că aș fi tatăl său doar pentru că amândoi suntem roșcați. Nu am încurajat niciodată această comparație și vreau să afirm, o dată pentru totdeauna, că nu sunt tatăl lui Harry”, a declarat el în urmă cu mai mulți ani.
„Simțeam că suntem trei într-o căsnicie și devenise puţin cam aglomerat”
Întrebată care a fost motivul care a determinat-o să caute fericirea în brațele altui bărbat, Diana a mărturisit că începuse să se simtă singură în căsnicia cu Prințul de Wales. „Orice lucru bun aș fi făcut, nimeni din apropiere nu găsea o vorbă bună de spus despre asta. În schimb, dacă greșeam cu ceva, ceea ce, în mod cert, s-a întâmplat, toată lumea arunca cu pietre în mine. Am plâns mult, am ajuns la automutilare și bulimie, încercam să scap cumva”, a spus ea, adăugând că celălalt motiv pentru care căsnicia sa s-a destrămat a fost faptul că, în 1986, soțul său a reînnodat legătura cu Camilla Parker-Bowles, față de care a avut mereu o slăbiciune. Revistele de scandal au susținut în repetate rânduri că, după ce au bifat o relație la începutul anilor 1970, cei doi și-ar fi reluat idila chiar din primul an al căsniciei lui Charles cu Diana. Într-un interviu acordat lui Jonathan Dimbleby, în 1994, Prințul de Wales a mărturisit că a reluat relația cu Camilla, însă abia în 1986, când căsnicia sa cu Diana „era iremediabil distrusă”. Referindu-se la povestea extraconjugală a soțului său, Diana nu și-a ascuns frustrarea. „Nu eram în poziția să fac ceva. Am fost devastată. Când suferi deja de bulimie, și la asta se adaugă sentimentul că nu ești bună de nimic, ești inutilă și fără speranță, pur și simplu te risipești în toate direcțiile. La asta s-a adăugat și faptul că soțul meu era îndrăgostit de altcineva. Mă simțeam foarte rușinată, iar ei nu găseau o modalitate mai bună de a mă dezarma decât izolându-mă. În același timp, simțeam că suntem trei într-o căsnicie și devenise puțin cam aglomerat”.
„Cu cartea asta poate că oamenii au o înțelegere mai completă a mea”
Chiar înainte de interviul Prințului Charles, din 1994, și cel al Dianei, din 1995, o biografie a prințesei, „Diana: Adevărata ei poveste”, semnată de jurnalistul Andrew Morton, a fost publicată în mai 1992. În același an, probe ale infidelității celor doi soți (constând în transcripturi ale conversațiilor lor telefonice) au fost pur și simplu puse în fața publicului. În interviul pentru „Panorama”, Diana a recunoscut că i-a înlesnit lui Morton scrierea biografiei. „Eram pe marginea prăpastiei. Eram disperată. Cu cartea asta, poate că oamenii au o înțelegere mai completă a mea, poate că sunt femei care suferă cumva și care nu se pot apăra, pentru că au o stimă de sine scăzută”, și-a etalat Diana motivele pentru care a autorizat din umbră publicarea acestei cărți. Cât despre Casa Regală, „cred că au fost șocați, oripilați și dezamăgiți”, în timp ce „relația cu Charles a fost confruntată cu toate lucrurile pe care le ascunsesem în toți acei ani sau credeam că le-am ascuns. Aveam de gând să rămânem împreună sau să ne despărțim? Și, de atunci, cuvintele «separare» și «divorț» au început să apară zilnic în presă. În același timp, ne-am continuat angajamentele, deși viața noastră privată era foarte zguduită. Apoi am discutat pe îndelete. Ne dădeam seama de ce are nevoie publicul. Oamenii doreau transparență într-o situație care devenise intolerabilă. Așa că ne-am chemat avocații și am discutat termenii separării. Am simțit o foarte, foarte adâncă și profundă tristețe, pentru că încercaserăm să facem mariajul nostru să meargă și eșuaserăm”, a povestit Diana.
„Basmul luase sfârșit”
„Postura de regină nu mă interesa. Aș vrea să fiu «regina inimilor» oamenilor și să rămân mereu în inimile lor. În același timp, separarea a fost o eliberare, pentru că reușiserăm să luăm o decizie. Soțul meu a cerut separarea, iar eu am încuviințat-o. Apoi am auzit vestea la radio și mi s-a părut foarte, foarte trist. Basmul luase sfârșit”, a povestit Diana. Deși anunțul separării a fost făcut la 9 decembrie 1992, divorțul nu a început decât după apariția interviului pe care Diana l-a dat pentru „Panorama”. După acesta, Regina Elisabeta a II-a, care nu o plăcuse niciodată pe Lady Di, le-a scris celor doi o scrisoare în care le sugera divorțul. Desfacerea oficială a căsătoriei dintre Charles și Diana a fost făcută la 28 august 1996. În urma divorţului, Diana a primit 17 milioane de lire sterline și o rentă de 400.000 de lire sterline anual. A pierdut titlul de Alteța Sa Regală și l-a primit pe cel de Diana, Prinţesa de Wales.