de Valeria Roman
Atunci când dietele nu mai au niciun efect, devine clar că este nevoie de mult mai mult de atât. După cure inutile, care au venit „la pachet” cu probleme grave de sănătate, vedetele tv Teo Trandafir, Raluca Bădulescu, cântăreața de muzică populară Nicoleta Voica, dar și soprana Ozana Barabancea și-au micșorat stomacul chirurgical, pentru a-și domoli apetitul pentru tot felul de bunătăți care le făceau cu ochiul. Și rezultatele se văd, nu e nevoie de cântar! Cele două vedete de la Kanal D, Teo și Raluca, împart impresii despre cât de repede reușesc acum să se ridice de la masă cu puțin, dar și cum operația le-a readus încrederea de care aveau atâta nevoie. Și artistele ar face din nou același lucru cu ochii închiși. Deși s-a vehiculat faptul că designerul Răzvan Ciobanu ar fi trecut prin același gen de intervenție, se pare că la el a funcționat o cură de slăbire, care l-a făcut să piardă spectaculos în greutate. Cum se simt celebrităţile după operația care le-a schimbat viața și hainele din garderobă am aflat chiar de la ele. Iată ce mărturisiri interesante ne-au făcut!
Teo Trandafir, prezentatoare Kanal D: „Cu operaţia, am câştigat sănătate“
- Care îţi aminteşti să fi fost ultima ta dietă?
- Ultima a fost una hipocalorică. Aveam voie să mănânc 1.500 de calorii pe zi, ceea ce însemna să cântăresc orice produs înghiţeam. Încercam să mănânc cu zero grăsimi, adică brânză de vaci degresată, iaurt degresat, lapte degresat, şampanie fără şampanie, adică de-astea! Dar a funcţionat - cum funcţionează orice dietă de care te ţii, de altfel.
- Cum arată farfuria ta acum, când îţi permiţi să porţi orice?
- Mică. Farfuria mea arată ca orice farfurie, doar că este în miniatură. Dacă cineva îşi pune în farfurie oricât îşi doreşte, eu îmi pun cât pot eu, dar acelaşi lucru. Dacă mă duc la restaurant cu patru prieteni, nu îmi comand mâncare, pentru că nu are rost. Eu din patru îmbucături m-am săturat! Şi-atunci mănânc foarte variat. Dacă unul şi-a luat pește, unul şi-a luat porc, unul şi-a luat nu ştiu mai ce, iau de la fiecare câte ceva şi am rezolvat problema. În ultimul timp, am început să am o problemă cu carnea. Nu ştiu de ce, nu îmi propun să devin vegetariană cu niciun chip, dar aşa s-a nimerit, aşa că mănânc legume câte vreau.
„Trebuia să ajung la o greutate stabilă ca să-mi pun o plasă în abdomen!”
- Ce crezi că ai câştigat după ce ai recurs la această intervenţie?
- Am câştigat sănătate, am câştigat faptul că mă pot mişca uşor, am câştigat articulaţii zdravene, am câştigat un pancreas pus la adăpost. Am libertatea de a nu trebui să stau la masă niciodată, pentru că am câştigat timp, în felul acesta, şi o nouă categorie de admiratori.
- Ce a spus fiica ta despre schimbare? Ea a fost motivul pentru care ai decis să slăbeşti?
- Nici pomeneală! Fiică-mea nu a avut nicio legătură, ea mă iubeşte aşa cum sunt, plus că pentru ea nu a fost nicio schimbare – văzându-mă în fiecare zi, nu este ca şi cum m-ar fi văzut azi grasă, mâine slabă sau invers. Am făcut operaţia de micşorare pentru ca apoi să pot pune plasa pe un abdomen distrus. Pentru a instala plasa, trebuia să am o greutate stabilă. Ca să am greutate stabilă, a trebuit să fac această micşorare de stomac. Deci lucrurile sunt un pic mai complexe. Le-am explicat de un miliard de ori, dar nu mă înţelege nimeni. După Viena, când am avut cinci intervenţii, a trebuit „cârpită” zona respectivă, după ani, cu o plasă mare. Această plasă nu putea fi aplicată în cazul unei greutăţi fluctuante, şi atunci am micşorat stomacul pentru ca eu să rămân la o greutate, pe cât se poate, stabilă. Deci am făcut-o din motive medicale, dar s-a dovedit a fi şi o chestie foarte bună.
„Am plecat din emisiune direct la spital!”
- Faci schimb de haine cu fiica ta?
- Da, însemnând că ea poate să ia de la mine, pentru că acum se poartă haine mai lălâi şi ea poate să împrumute de la mine. Eu de la ea nu am cum, pentru că hainele ei sunt mult mai mici.
- Te-ai gândit de multe ori să faci pasul până la operaţia propriu-zisă?
- Nu. Nu m-am gândit nicio secundă. M-am dus imediat... Am vrut să o fac, nu l-am găsit pe profesorul Copăescu nicăieri, l-am tot căutat, l-am tot căutat. Şi de la Viena mi se spusese că este cel mai bun, dar, la un moment dat, a venit invitat în emisiune. Şi m-a întrebat dacă vreodată aş dori să…. M-a luat foarte pe după vişin, cum se spune. Am răspuns direct „Da!”, am plecat din emisiune la fel de direct şi m-am înfipt în chestia asta… După un set de analize, la prima vacanţă, asta însemnând 20 decembrie, eu am decolat din emisiune direct la spital.
„Nu am avut nicio durere!”
- Care au fost temerile tale după operaţie?
- Niciuna. N-am avut nicio temere. N-am avut nicio emoţie. N-am avut niciun stres. M-am dus acolo cu inima deschisă, cum s-a dus şi Nicoleta Voica, aşa cum a mers şi Raluca Bădulescu, cum s-a dus toată lumea. Ne-am supus fericite, ne-am întors şi mai fericite. N-ai emoţii dacă respecţi ce ţi-a spus medicul. După aia nu ai voie decât apă, ceai neîndulcit, compot neîndulcit şi cam atât. După vreo două săptămâni, dacă îmi amintesc exact, ai voie să mănânci primele supe-creme. Dar dacă te ţii de treaba ta, nu ai niciun fel de temere. N-am avut deloc dureri, nu am avut nicio neplăcere. Plus că echipa de medici de acolo este lângă tine tot timpul. Dacă, Doamne fereşte, ai zis „Auuu!”, sar cinci!
- Era în preajma Crăciunului când te-ai operat. De ce ai ales fix această perioadă, care pentru români e prilej de mese îmbelşugate?
- Pentru că aveam vacanţă.
„Creierul îţi cere mult, dar poți să te saturi cu foarte puțin!”
- Cum ai trecut peste primele săptămâni după operaţie, ce ai mâncat?
- În primele săptămâni am băut ce mi s-a spus că am voie. Totul este lichid în primele săptămâni, după care, încet, încet, introduci mâncarea solidă, pe măsură ce poţi. Totul este să o faci încet, treptat, trebuie să fii atent la tine şi să nu exagerezi. Deşi creierul îţi cere mult, tu poţi să mănânci puţin şi te saturi cu foarte puţin.
- Mai ai şi alte intervenţii chirurgicale, poate de ordin estetic, care au venit la pachet cu cea de micşorare a stomacului?
- Nu. Încă nu. Am suferit foarte multe anestezice de-a lungul vieţii şi mă gândesc că, la un moment dat, trebuie să mă opresc din chestia asta.
- Au trecut patru ani de la operaţia de micşorare a stomacului. Ai vreun regret?
- N-am niciun regret, aş face-o încă de zece ori şi o recomand tuturor celor care au probleme de acest gen. Să nu stea pe gânduri nicio secundă, este o operaţie fără niciun risc, o operaţie extraordinară, aşa cum este domnul doctor Copăescu, extraordinar! Le recomand să facă această intervenţie numai la domnul profesor. Ştiu că în ultima perioadă a devenit o operaţie foarte populară în România şi se practică în multe spitale, numai că cele mai bune rezultate şi minunea se produc numai la domnia sa. Vă spun acest lucru din tot sufletul. Nu am niciun regret! Mi s-a schimbat viaţa, în sensul că pot purta haine frumoase şi în sensul că sunt foarte sănătoasă. Am analizele foarte bune. Înainte aveam ficatul acoperit în proporţie de 30% în grăsime.
- Când priveşti în urmă şi îţi vezi pozele, ai mai putea să nu-ţi pese de silueta ta?
- Aceasta este o întrebare grea, pentru că eu eram fericită şi atunci. Şi eram mulţumită cu mine şi atunci. Dar asta era o inconştienţă, pentru că este vorba despre sănătate, nu e vorba doar despre frumuseţe, care e ceva superficial. Dacă ai mai multe sau mai puţine kilograme în plus chiar nu contează absolut deloc. Contează oamenii care te iubesc şi te preţuiesc, în primul rând familia. Este vorba despre sănătate şi, având foarte multe kilograme în plus, organismul suferă, şi automat devii bolnav. Grăsimea este egal cu boala. Acum îmi pasă foarte mult de silueta mea şi vreau să mă îmbrac în mărimea S!
„Curele de slăbire te frustrează îngrozitor!”
- Eşti un om sincer şi ai recunoscut că ţi-a plăcut să mănânci. Unde făceai greşeli? Era vorba doar despre cantitate sau şi despre calitate?
- Eu am fost grasă întotdeauna, pentru că întotdeauna am adorat mâncarea. Şi acum îmi place, sunt pofticioasă. Îmi fac cu ochiul dulciurile, foietajele, pastele făinoase, pâinea - tot ce îngraşă. De ce zic că operaţia asta este fantastică: pentru că îţi permite să guști din toate aceste minunăţii, dar mănânci o miniamandină, nu şapte, cât băgam eu înainte. Dacă vrei să ţii regim - iar eu am trecut prin zeci de regimuri în viaţă şi prin zeci de cure de slăbire, chestia asta te frustrează îngrozitor. Să trec pe lângă o cofetărie, să mă uit la toate prăjiturile din geam şi să nu pot să mănânc pentru că azi este ziua în care trebuie să pap doar legume, trei fire de salată şi un ou, aş crăpa! Aşa, după operaţie, ştiu că pot să intru în cofetărie, să mănânc o miniamandină liniştită, şi asta a fost. Sunt pofticioasă, da!
- Care au fost primele rezultate imediat după operaţie?
- Depinde de la ce greutate porneşti. Eu am plecat de la 121 de kilograme, şi în prima lună după operaţie am slăbit aproape 20 de kilograme. Primele 30 de zile sunt bazate strict pe lichide şi pe mâncare pasată. După aceea, rezultatele sunt cam şapte-zece kilograme pierdute pe lună, în funcţie de ce mănânci. Primeşti regim alimentar strict, de care trebuie să te ţii. Dar este foarte uşor să îl ţii, pentru că shake-urile astea noi au gust de vanilie, de ciocolată. Sunt tot felul de shake-uri şi de budinci recomandate şi avizate de spital, care fac parte din regimul pe care trebuie să îl ţii. Slăbeşti pur şi simplu fără să-ţi dai seama. Eu am slăbit fără sport, am făcut doar masaj, nu am rupt sportul în „paişpe”. Pielea se retrage în mod natural, pentru că nu slăbeşti în două luni. Procesul meu de slăbire a durat un an şi jumătate. Vă daţi seama că într-un an şi jumătate pielea şi-a revenit natural, iar analizele de dinainte şi de după operaţie sunt ca de la cer la pământ. Înainte, ficatul era înecat în grăsime, acum, analizele sunt ţiplă! Înainte de operaţie, trigliceridele erau grav de mari. Când am făcut operaţia, aveam 39 de ani. Acum fac 43. Vă închipuiţi cum era toată grăsimea aceea pe mine? Nu din punct de vedere fizic neapărat, ci al stării de sănătate! Cum putea să ducă inima atâta grăsime?
„Băuturile acidulate îți măresc stomacul și nu sunt indicate”
- Ce trebuie să ştie o persoană care vrea să-ţi urmeze exemplul?
- Că se poate foarte uşor să ajungi la aceste rezultate fantastice. Pentru că nu e vorba despre o cură de slăbire tradiţională. Orice om care a ţinut o cură de slăbire va spune: „Cura de slăbire este grea”. Această operaţie este simplă, laparoscopică, fără dureri, iar procesul prin care slăbeşti se întâmplă firesc, vine de la sine. Oricine doreşte să meargă pe acest drum îi recomand să o facă, pentru că este un drum cu rezultate fantastice şi cu eforturi minime. Doctorul Copăescu şi oamenii săi de la clinică sunt extraordinari, te ajută pe tot parcursul postoperatoriu. Ţi se eliberează un card şi dacă pleci în străinătate şi dacă, Doamne fereşte!, acolo ai o problemă, pe acel card sunt înregistrate toate problemele tale. Iar dacă pe parcursul timpului se iveşte ceva, te doare ceva, doctorul este imediat lângă tine!
- Care sunt miturile şi realităţile despre această intervenţie? Este adevărat că, dacă bei acidulat, stomacul se măreşte la loc?
- Nu este indicat să bei acidulat, din când în când poţi însă să mai bei un pahar, dar să-l mai fâsâi un pic, adică să scoţi acidul din el. Eu obişnuiesc să mai beau din când în când acea băutură acidulată, cu zahăr, ca să fie tacâmul complet, dar cu măsură. Cât să îmi fac o poftă.
„Am o greutate stabilă de doi ani”
- Cât indică acum acul cântarului?
- Între 57 de kilograme şi 59 de kilograme. În fiecare săptămână sunt atentă, mă cântăresc la câteva zile. Dacă ai fost într-un weekend şi ai făcut excese, apoi mănânci doar salată şi friptură la grătar, slăbeşti imediat. Două kilograme le dai jos foarte uşor!
- În acest moment este o greutate stabilă sau continui să dai jos?
- Este o greutate stabilă de doi ani şi jumătate. Atunci când mi-am făcut reconstrucţia sânilor şi implant de silicoane ajunsesem deja la această greutate stabilă. Eu am recurs la operaţie pentru că aveam sânii mari înainte şi era obligatoriu să o fac.
- Ce măsuri porţi la haine?
- Port S sau M. Depinde de producător.
„Emisiunea, slăbitul și familia sunt minunile din viața mea!”
- Ai fost atât de fericită cu noua ta siluetă, încât asta te-a făcut să îmbraci rochia de mireasă?
- Noi suntem căsătoriţi de zece ani. Nunta am făcut-o la nouă ani de la cununia civilă. Am zis că, dacă tot sunt slabă, hai să o realizez şi pe-asta şi să îmi iau o rochie de mireasă şi să facem masa şi dansul cum se cuvine. A mai fost şi fericirea că am intrat în familia Kanal D, că a început proiectul vieţii mele, „Bravo, ai stil!”. Nunta, toate, toate s-au adunat şi s-a întâmplat o minune în viaţa mea. Faptul că am acest proiect tv, că fac parte din emisiune, alături de copilul şi de soţul meu, sunt minunile din viaţa mea.
- Mai ai alte intervenţii chirurgicale care au fost necesare după operaţia de micşorare a stomacului?
- Am făcut lifting de sâni şi îmi mai fac, periodic, tot felul de înfrumuseţări, dar nimic chirurgical, nimic invaziv. Când voi mai face, pentru că eu sunt un fan al chirurgiei, vă spun... (râde)
- Traversezi o perioadă marcată de schimbări! Cum te-ai încumetat să ajungi la cuțit?
- Toată viața mea am fost curajoasă. Am tras aer în piept și am decis să o fac. Mi-a luat trei luni întregi să mă obișnuiesc cu ideea, să mă informez, să compar, să pun în balanță, și am intrat în sala de operație de la Bari Clinic, Spitalul Monza, cu fruntea sus și soarele pe piept, spunând „Tatăl Nostru”.
- De ce nu ai făcut intervenția în Turcia, unde ar fi trebuit inițial?
- În Turcia am fost tratată regește și îi mulțumesc domnului Ensar Duman pentru amabilitatea dânsului. Copiii mei însă au vrut să o fac mai aproape de ei. Și consider că am procedat bine. Următoarele operații, dacă va fi nevoie, le voi face în Turcia.
„Trebuie să învăț să respect masa, să mestec!”
- Care este momentul în care îți amintești că acul cântarului ți-a arătat cel mai puțin?
- Când eram la școală aveam 60 de kilograme. Probabil voi avea 60 de kilograme peste ceva timp, dar voi fi muuuult prea slabă. Important e să mă simt bine și să mănânc sănătos, să învăț să mestec mult, să respect masa, să ascund telefoanele și orice ispită perturbabilă și să mă conectez la alimentul pe care îl mestec, să vizualizez că mă hrănește, nu doar că îmi satisface vreo poftă culinară.
- Andreea Bălan, colega ta de la TCU, a fost cea care ți-a dat ideea? Cum te-a convins?
- Au venit și directori de spitale la mine acasă și mi-au propus să mă operez, dar eram total nepregătită psihic, pentru că educația mea din familie era foarte strictă, în sensul să nu ne operăm, să ducem o viață cât mai naturală. Să nu mai ajungem la cuţit!
„Am cerut aer, eram amețită”
- Cât ai slăbit și la ce număr de kilograme ți-ai propus să ajungi acum, după intervenție?
- Sincer, mă cântăresc doar la controalele de la spital. Oricum, în perioada asta, de aproape două luni, cred că am scăpat de 18 kilograme. Mă interesează să mă simt bine. Azi, de exemplu, am mâncat repede și mi-a fost îngrozitor de rău. Repet: disciplina și răbdarea devin virtuțile cel mai importante.
- Care a fost primul gând care ți-a venit în minte imediat după ce ai ieșit din sala de operație?
- După ce mi-am revenit, la Terapie Intensivă, am vrut să pot respira mai bine și am cerut aer. Am avut din prima clipă încredere în doctor Rubin Munteanu, cel care m-a operat. Eram amețită. Îmi spuneam: „Răbdare!”.
- Cât de repede ți-ai revenit după intervenție?
- Destul de rapid, având în vedere că la 12 zile de la operație am dirijat un concert simfonic de peste două ore.
„Copiii mi-au făcut injecțiile anticoagulante în burtă”
- Descrie, te rog, primele zile acasă și programul tău de alimentație.
- În primele zile beam supe clare, strecurate, multă apă și ceai. Înghițeam puțin câte puțin, ca o vrăbiuță, încercam să „mestec” lichidele. Mă simțeam imediat plină și îmi făceam injecțiile anticoagulante la ore fixe în burtă. De câteva ori mi-au făcut și copiii injecțiile. Am respectat cu strictețe medicația. În fiecare dimineață îmi puneam medicamentele în câte un pahar, să le dizolv, și mă chinuiam să le înghit cu înghițituri mici. Nu sunt deloc plăcute la gust.
- Cum ești acum după operație? Ce alimente au dispărut complet din alimentație?
- Arăt foarte bine acum, la aproape două luni de la operație. Din alimentația mea s-au topit salamurile și mâncărurile procesate. Și mă descurc destul de greu cu orice tip de carne, deși sunt obligată să mănânc proteină animală. În curând, cu siguranță, va dispărea și carnea.
„Da, părul cade după operație!”
- Ești asaltată cu întrebări de la oameni care se luptă cu obezitatea și vor să-şi facă această intervenție. Ce sfaturi le dai?
- Da, tuturor le spun că e bine să fie foarte bine informați și determinați pentru a face acest pas. Eu mă bucur enorm că am făcut-o. M-a disciplinat obligatoriu. Multora le-am dat numărul de telefon al domnului doctor Rubin Munteanu, să discute personal. Nu zice nimeni că e ușor. Dar merită!
- Este mit sau adevăr că după operație există anumite probleme, iar la doamne se manifestă la nivelul podoabei capilare?
- Este adevărat că între a doua și a treia lună cade părul, de aceea domnul doctor mă obligă să mănânc carne. Puțin și variat, dar să mănânc. Mie mi-a căzut, dar nu mă sperie asta. Am păr bogat! (râde) Totuși, pentru că simt un disconfort, am apelat și la proteină din zer sau dovleac.
- Ce probleme ai identificat la tine și le pui pe seama efectelor secundare?
- Nu am identificat la mine nicio problemă. Sunt deschisă la consecințele acestei operații.
- Când și unde v-ați operat?
- M-am operat anul trecut, la 8 martie, la Spitalul Ponderas. Am un an și cinci luni.
- Cum a decurs totul de atunci și până acum?
- Extraordinar! Profesorul Copăescu m-a operat. Eu mi-am făcut trei operații într-una. Pe lângă intervenția de micșorare a stomacului, adică „gastric sleeve”, am avut hernie hiatală, de care nu știam. Mă umflam în capul pieptului, și din cauza asta aveam reflux gastric, mai pe românește, arsuri și aderențele de la fostele operații. Tot ce am avut intervenţii chirurgicale de-a lungul vieții, o apendicită, o sarcină extrauterină și operația de scoatere a fierii și am rămas cu aderențe, le-am rezolvat acum.
- Cum a fost intervenția?
- Nu m-a durut nici măcar cât un pensat. Am fost la Terapie Intensivă, am fost intubată, nu am simțit absolut nimic nici înainte, nici după. Mi-am scos stomacul pe ombilic. Cred că am fost primul pacient din România la care s-a aplicat această tehnică. De obicei se scoate pe laterală. Operația se face laparoscopic. Nu am niciun fir, a fost unul singur care s-a topit.
„Am greutatea stabilă, de patru luni!”
- Cât ați slăbit?
- Am dat jos 30 de kilograme și mă simt foarte bine. Greutatea este stabilă acum, de vreo patru luni. Într-o vreme am fost chiar prea slabă și nu-mi stătea bine. Am 65 de kilograme în acest moment și am pornit de la 92 de kilograme. Oricând aș lua această decizie, pentru că nu mai vreau să fiu grasă. Eu eram un om mobil. Îmi pun piciorul după gât acum, dar înainte nu puteam să mă închid nici la pantofi.
- Nu erați un caz de pacient cu obezitate! Nu ați ținut diete?
- Da, chiar mi s-a spus, când m-am dus, că ei nu fac operații de înfrumusețare. Operația asta nu o faci pentru frumusețe, ci pentru sănătate! Un om gras nu este niciodată sănătos, de la grăsimea asta, bat-o vina, apar tot felul de probleme, cum este diabetul. Eu eram hipertensivă, iar acum nu mai fac puseuri de tensiune. Trebuia să am 30 de kilograme peste normal ca să mă operez - și eu aveam. Am încercat multe de-a lungul timpului, dar îmi era imposibil să slăbesc. Am fost și la nutriționist, dar dădeam jos zece kilograme și mă îngrășam 20. Am făcut și exerciții, dar ca artist, pentru că mergi pe la recepții și mănânci de ici și de colo, e greu să te abții, iar eu asta îmi doream, să mă limitez cumva.
„Mănânc în castroane mici, de copii”
- Cât și cum mâncați acum?
- Am un stomac de 150 de mililitri, deci cu cinci-șase înghițituri mă satur. Dacă beau 200 de mililitri, e clar că nu pot să mai mănânc nimic. Mi-e foame tot timpul. Mănânc din trei în trei ore. Dacă toată lumea ar fi educată să facă așa, atunci nimeni nu s-ar mai îngrășa. Încep dimineața cu fructe pe stomacul gol, mănânc două prune și o jumătate de pară sau jumătate de mango și o prună, apoi beau cafea cu lapte, fără zahăr. Mănânc supă în castroane mici, de copii. Gătesc și o fac la fel ca înainte, pentru că nu știu să fac în porții mici. Am voie să mănânc absolut orice. Am ținut regim un an. Nu am băut niciun fel de alcool. Poți să duci o viață absolut normală și cu această operație, important este să nu sari calul.
- Ați observat efectele secundare?
- Medicii te pregătesc cu privire la aceste reacții prin niște seminarii. Eu mi-am luat măsuri de precauție și, ca să nu-mi cadă părul, pentru că este posibil așa ceva, mi-am făcut un tratament pentru întărirea rădăcinii. Nu mi-a căzut un fir. S-a schimbat măsura la haine, dar și numărul la pantofi. Nu mai port cât știam, ci cu un număr mai mic. Costumele populare nu a fost nevoie să le schimb. Sunt, din fericire, mărime universală. Doar ilicul l-am modificat. Ia populară, poalele și catrințele se potrivesc oricui. Ce am avut XXL le-am dat cadou. Eu m-am îngrășat după 50 de ani, de când s-au produs schimbări hormonale specifice vârstei.
- Ați făcut și alte intervenții de ordin estetic după cea de micșorare a stomacului?
- Nu a fost nevoie de așa ceva. Eu, oricum, la câteva luni după operație, am început masaj, făceam o ședință pe săptămână și înainte. Am început, în paralel, și un tratament pentru elasticitatea pielii. Am făcut masaj special și cu bețe de bambus încălzite, așa că nu am surplus de piele. Totul e perfect. Fața s-a aranjat foarte bine. Primăvara și toamna fac fizioterapie pentru problemele mele cu coloana.
- Când ai avut ultima oară probleme cu greutatea?
- Acum este ultimul moment. Din cauza programului, nu îmi mai pot respecta orarul de mese şi am pus opt kilograme. Pentru mine este un semnal de alarmă, aşa că mă pun din nou pe dietă (nu i-aş spune strictă, pentru că pot mânca mult cantitativ, dar restrictiv ca diversitate).
- Răzvan Ciobanu slab este alt om decât atunci când avea 128 de kilograme!
- Nu cred că sunt alt om, dar faptul că m-am aliniat unei majorităţi, asta a sporit cumva şi încrederea în mine. Nu mă simt deloc ciudat când merg să probez haine (deşi încă am tendinţa să caut măsura XXL, în condiţiile în care eu port M în prezent) şi imaginea mea s-a îmbunătăţit mult. Pot purta haine la care înainte puteam doar visa. „Recordul” meu nu a fost de 128 de kilograme, ci de 165 de kilograme! Puteam oricând să practic summo. (râde)
- Câte kilograme ai slăbit?
- Iniţial am pierdut 37 de kilograme, am pus înapoi șapte kilograme... Deci acum mă pot lăuda cu doar 30 de kilograme în minus. Dar voi renunţa la cele „câştigate” în ultimele luni. Mi-am promis că nu voi mai fi gras niciodată!
- Ce procedură chirurgicală ai ales pentru a slăbi?
- Nu am ales o procedură chirurgicală, ci un specialist în boli de nutriţie. Nu un nutriţionist. Îi datorez mult şi pentru atenţia cu care a avut grijă de mine.
„Mă omora faptul că nu puteam să port hainele mele preferate!”
- Care au fost motivele pentru care ai vrut o siluetă nouă?
- În principiu, la mine totul se rezumă la estetică. Nu îmi făceam griji pentru sănătatea mea, pentru că nu aveam o problemă în acest sens, însă faptul că nu puteam purta hainele pe care mi le doream mă omora câte puţin în fiecare zi. Iubesc hainele!
- Mai trebuie să ţii dietă! Cum arată mesele tale într-o zi?
- După cum am spus, da, ţin dietă. Şi aş menţiona că niciun fost obez care a dat jos multe kilograme nu va mai putea vreodată să revină la obiceiurile alimentare anterioare. Cel mai dificil este să-ţi stabilizezi greutatea după o dietă. Să ţii dietă nu mi se pare aşa complicat. Să menţii rezultatul este cel mai greu. Am făcut trei ani de când sunt, practic, într-un fel de dietă continuă.
- Îţi mai permiţi să faci mici escapade culinare?
- Orice escapadă culinară mă costă, aşa că mi-am propus să nu mai am astfel de episoade. Plăcerea momentului mă costă prea mult pe o perioadă mult mai mare decât cele trei minute în care savurez o prăjitură. Aşa că, în final, mai bine nu!
- E vreun aliment la care ai renunţat de când ai început să slăbeşti?
- La dulciuri. Şi de câte ori am cedat tentaţiei, costul a fost mare (după cum am mai spus).
„Am toleranță zero la durere!”
- Sunteţi două vedete cu siluete de invidiat în acelaşi show tv. Tu şi Raluca schimbaţi impresii?
- În fiecare zi. Ba, mai mult, ne încurajăm să nu depăşim măsura, să ne dăm peste mână reciproc când unul dintre noi vrea să cedeze vreunei ispite culinare.
- Ai apelat la chirurgie estetică după ce ai slăbit?
- Încă nu am apelat la nicio intervenţie chirurgicală. Intenţionam o abdominoplastie, dar toleranţa mea la durere este zero. Aşa că am renunţat.