de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Jurilovca - ospitalitate şi tradiţie lipovenească

La o distanţă de 85 de kilometri de Constanţa şi la 301 kilometri de Bucureşti, drumul spre colțul de rai de la Gura Portiţei trece prin Jurilovca, aşezarea cea mai mare de pescari din ţara noastră. Dacă până în urmă cu ceva ani comuna era doar un punct de trecere spre Delta Dunării, acum, tot mai mulţi turişti poposesc aici. O noapte de cazare la una dintre pensiunile din zonă costă între 80 şi 120 de lei.

Ţara bujorului românesc şi a măslinului dobrogean

Pe lângă ospitalitatea lipovenească, la Jurilovca veți găsi urmele primei colonii greco-romane de pe teritoriul României: Orgame Argamum (numele grecesc şi latin al cetăţii). În zonă s-au descoperit patru bazilici paleocreştine, dar şi cel mai vechi mormânt grecesc din tot bazinul Mării Negre. Aici se află şi Capul Doloşman, singura faleză stâncoasă din zona litorală a României. Peisajul uimeşte prin frumuseţe şi măreţie, stânca fiind înaltă de aproape 30 de metri. Caracteristic locului este măslinul dobrogean, o specie rară, iar pe islazul comunei creşte bujorul românesc, o plantă de o frumuseţe unică, ce se poate întâlni doar în sud-estul României.

„Prastite, Batiuşka!” / „Bog prasti!”

Dacă ajungeţi în Jurilovca, poposiţi o vreme în biserica de pe deal, de rit vechi, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”. În cea mai mare catedrală de rit vechi din ţara noastră, ridicată între anii 1838 şi 1848. Tradiţiile se respectă aici cu sfinţenie. Fiecare om din comună care îi trece prin faţă se apleacă la pământ şi îl salută pe părinte cu cuvintele „Prastite, Batiuşka!” („Iartă-mă, părinte!”), iar răspunsul acestuia este: „Bog prasti!” („Dumnezeu să te ierte!”). De altfel, toate inscripţiile din Jurilovca sunt în două limbi: română şi rusă. Oamenii de pe aceste locuri iubite de Dumnezeu sunt urmaşii ruşilor lipoveni exilaţi de ţarul Petru cel Mare de prin părţile Donului şi Nistrului la începutul secolului al XIX-lea, pentru că au refuzat să se supună regulilor canonice de modernizare a Bisericii Ortodoxe Ruse şi de schimbare a calendarului de rit vechi, care este cu 13 zile după cel folosit de noi.
La doi kilometri de Capul Doloşman se găsesc urmele unui castru roman, pe Insula Bisericuţa, o zonă strict protejată, loc de cuibărit şi de trecere pentru multe specii de păsări ocrotite