de Silviu Ghering şi Adrian Barna
Constituția Statelor Unite ale Americii (The United States Constitution) este legea supremă a Statelor Unite ale Americii. Concepută începând din 21 februarie 1787, a fost definitivată la 17 septembrie 1787, odată cu adoptarea sa de Convenția Constituțională a Statelor Unite ale Americii (United States Constitutional Convention), care își deschisese lucrările la 25 mai 1787, sub preşedinţia generalului George Washington. Imediat după adoptare, Constituția SUA a fost supusă ratificării tuturor celor 13 foste colonii britanice, fiind votată și acceptată de adunările legislative ale acestora la date diferite, între 7 decembrie 1787 de statul Delaware, primul, și 29 mai 1790, de statul Rhode Island, al 13-lea și ultimul dintre statele originare. După intrarea sa efectivă în aplicare, la 4 martie 1789, exact așa cum a fost inițial preconizat de un grup al Părinților Fondatori (Founding Fathers of the United States), respectiv validând Uniunea și Constituția însăși, la 21 iunie 1788, când „pragul critic” (minim) de nouă state semnatare a fost atins prin ratificarea sa de statul New Hampshire, Constituția Statelor Unite a servit ca model multor națiuni. Astăzi, legea fundamentală a SUA este cea mai veche Constituție de tip federal din lume, fiind efectiv în vigoare de 230 de ani! În același timp, este cea mai veche Constituție scrisă din lume care funcționează neîntrerupt de la adoptarea sa.
Americanii și-au dorit un pachet de legi mai clare și mai... dure!
În timpul Războiului de Independență (American Revolutionary War), ca urmare a Declarației de Independență a Statelor Unite ale Americii, cele 13 colonii britanice care s-au răsculat contra Imperiului Britanic au format, pentru început, un Guvern central foarte slab și nu foarte eficient, având Congresul Continental (Continental Congress) ca unica sa entitate componentă, conform Articolelor Confederației. Congresul Continental era un organ strict legislativ, care adeseori nu putea nici măcar să producă legi din cauza absenteismului frecvent al membrilor acestuia. Puterea executivă și cea judiciară nu existau. Congresul Continental fiind de fapt doar un organ legislativ, nu avea nicio putere să impună vreun fel de legi, incluzând colectarea de taxe. Inexistența unor ramuri executive și juridice care să aplice legile și, respectiv, să-i pedepsească pe cei care nu le respectau făcea ca puterea Congresului Continental să fie nu doar foarte limitată, dar, de cele mai multe ori, nerespectată, ignorată sau chiar ridiculizată. Absen- teismul membrilor săi era de multe ori intenționat, pentru a nu se realiza cvorumul necesar trecerii unei legi. Astfel, în mod frecvent, chiar și cele mai moderate propuneri sau schimbări erau blocate.
„Noi, poporul Statelor Unite...” sunt cele mai importante cuvinte
Constituţia SUA se bazează pe câteva principii fundamentale. În primul rând, statul îşi trage puterea de la popor - principiul suveranităţii poporului -, după cum se arată în Preambul: „Noi, poporul Statelor Unite (...), decretăm și promulgăm Constituția de față pentru Statele Unite ale Americii”. Preambulul Constituției SUA nici nu recunoaște vreo putere, nici nu oprește vreo acțiune; el doar explică motivația din spatele Constituției. Este o declarație de bază, ce precede Constituția. Această introducere, în special primele două cuvinte („Noi, poporul”), este una dintre cele mai menționate secțiuni ale Constituției. Sunt cu adevărat cele mai importante cuvinte din Constituție, deoarece arată că aceasta nu vine de la un rege sau de la un împărat, ci de la poporul însuși. Expresia „Noi, poporul Statelor Unite” este de o importanță singulară. Se prevede astfel că puterea și autoritatea guvernământului federal al Statelor Unite ale Americii nu vin de la mai multe state sau de la popoarele mai multor state, ci de la o entitate identificată ca fiind popor al Statelor Unite ale Americii, cu Constituția servind ca un contract între poporul SUA, mulțimea de state, și noua entitate creată: Guvernul federal al SUA.
Principii de bază: guvernarea limitată, separația puterilor, federalismul
În al doilea rând, principiul guvernării limitate funcţionează pentru protejarea drepturilor individuale, realizată constituţional în două feluri: prin specificarea atribuţiunilor federale, dar şi prin interzicerea expresă a unor acţiuni sau practici ale statului federal. Astfel, grupul antifederaliştilor a impus, în 1791, adoptarea primelor zece amendamente (Bill of Rights), prin care se protejau libertăţile individuale prin restricţii impuse statului. Un alt principiu fundamental este cel al separaţiei puterilor în stat, prin mecanismul de „control şi echilibru” („checks and balances”, în engleză). Astfel, într-un triunghi al celor trei puteri în stat, niciuna nu se poate ridica deasupra celorlalte. Spre exemplu, preşedintele are autoritate asupra puterii judecătoreşti, numind judecătorii şi promulgând deciziile judecătoreşti. Instanţa supremă, la rândul ei, poate declara acţiunile prezidenţiale neconstituţionale. Preşedintele poate recomanda adoptarea unor legi de Congres, are drept de veto în faţa proiectelor adoptate de acesta şi implementează legile. Congresul adoptă legi prin care se înfiinţează agenţiile şi departamentele guvernamentale, aprobă programele acestora, poate anula veto-ul preşedintelui cu o majoritate de două treimi şi poate pune sub acuzare preşedintele. Prin Senat, Congresul ratifică tratatele şi confirmă numirile prezidenţiale în administraţie şi în justiţie. În relaţia dintre puterea judecătorească şi cea legislativă, Congresul poate revoca judecătorii, poate înfiinţa instanţe inferioare şi poate stabili jurisdicţia lor şi salariile aparatului judiciar. Instanţele pot interpreta statutele congresionale şi poate declara actele Congresului neconstituţionale. Federalismul este şi el un principiu de bază al Constituţiei. Astfel, guvernarea se împarte între autorităţile naţionale şi cele statale. Inevitabil, au apărut conflicte între legislaţia de stat şi cea federală. Soluţia a venit din faptul că toate legile, ordonanţele guvernamentale şi hotărârile judecătoreşti se supun Constituţiei, legea supremă. Istoria Constituţiei, a amendamentelor, a interpretărilor prevederilor sale, mai ales prin prisma deciziilor Curţii Supreme, se confundă cu însăşi istoria Statelor Unite, cunoaşterea ei reprezentând fundamentul înţelegerii vieţii politice americane de azi.
Articolele legii fundamentale