de Cătălina Tăgârță şi Daniel Alexandrescu
Știați că în procesul uzual de comunicare cu cei din jur oamenii folosesc limbajul verbal doar în proporție de 7%? Pare incredibil, dar este adevărat. Potrivit unui studiu din anii ’70, dar care este valabil până în zilele noastre, realizat de doctor A. Mehrabian și citat de Agenția „Plus Communication”, la cele șapte procente ale comunicării orale se adaugă 38% comunicarea paraverbală (constând în variaţii ale vocii, intonaţie, viteza cu care se vorbește, pauze etc.), iar 55% reprezintă limbajul nonverbal, deci al trupului.
Oamenii comunică și atunci când tac
În aceste condiții, se poate trage o concluzie simplă, și anume: oamenii comunică și atunci când tac. În opinia psihologului Andra Tănăsescu, persoanele au ten- dinţa de a se focusa pe cuvinte, pe informaţiile articulate pe care vor să le transmită, astfel încât nu iau în considerare că anumite părţi ale corpului lor le contrazic. „Această discrepanţă majoră între ceea ce spune gura şi ce transmite corpul s-a acutizat în epoca Facebook, deoarece oamenii şi-au pierdut din antrenamentul comunicării faţă în faţă. Oamenii au uitat să transmită emoţii reale, au uitat că în întregul proces de comunicare corpul nostru ne confirmă sau ne infirmă cele transmise. Îngrijorător este faptul că au uitat chiar şi de importanţa comunicării paraverbale. Mulţi nu reuşesc să-şi adapteze tonul vocii la contextul social, vorbesc mult prea lent sau, dimpotrivă, mult prea repede, prea tare sau prea încet. Din cauza acestor inadvertenţe, oamenii nu se mai înţeleg unii cu alţii faţă în faţă, iar acest lucru poate duce la irascibilitate din partea ambelor părţi sau chiar la certuri”, afirmă specialista Andra Tănăsescu, președinte al Asociației „Generația iubire”, psiholog și trainer NLP (Neuro-Linguistic Programming).
Braţele şi picioarele „vorbesc” mai mult decât gura
Pentru a putea controla ceea ce transmiteți celor din jur, e important să cunoașteți semnificația fiecărei poziții a corpului. Potrivit specialistei - care are ani buni de experiență în training și în susținerea evenimentelor corporate, în care a îmbinat psihologia cu NLP-ul și tehnici de conștientizare și conectare corporală, precum și experiență completă de autocunoaștere și evoluție personală -, există cel puţin șase poziţii ale corpului la care trebuie să fiți foarte atenţi atunci când vorbiți cu cineva. „Nu există moment în care să nu comunicăm ceva. Poziția corpului trădează adesea limbajul verbal”, explică psihologul. Așadar, dacă veți observa și corecta în timp util posturile pe care le adoptați atunci când purtați o conversaţie cu o altă persoană, veți vedea imediat că respectiva devine mai receptivă, mai interesată şi mai deschisă în raport cu dumneavoastră.
Postura poate însemna neîncrederea în sine
Cele șase poziţii ale corpului care „vorbesc” cel mai des sunt următoarele: brațele încrucișate la piept; mâinile ținute în buzunar; brațele deschise, relaxate; picioarele strânse, lipite sau încrucişate; picioarele întinse, încrucişate sau drepte; picioarele relaxate, cu tălpile pe podea. Psiho- logul Anca Tănăsescu a explicat ce reprezintă fiecare. Braţele încrucişate la piept: de cele mai multe ori, atunci când persoana cu care vorbiți își încrucișează brațele la piept înseamnă că la un nivel inconștient caută să se protejeze și folosește brațele pe post de scut. „Modul în care își încrucișează brațele, precum și momentul din discuție în care o face pot determina cauza pentru care adoptă această postură. Cele mai întâlnite motive pentru care oamenii îşi încrucișează brațele la piept sunt nesiguranța sau neîncrederea în sine, reticența sau reținerea în exprimarea emoțiilor, invadarea spațiului personal și nevoia de protejare a acestuia, plictiseala sau ostilitatea (atunci când brațul dominant e cel drept)”, explică psihologul Andra Tănăsescu.
Mâinile în buzunare, disponibilitate sexuală
Explicația pentru poziția mâinilor în buzunare în timpul unei discuții face to face este următoarea: „Atunci când persoana cu care suntem în dialog îşi bagă mâinile în buzunare, acesta poate fi, de asemenea, un semn de nesiguranță ori de rușine. În funcție de context și de modul în care este făcut, acest gest poate fi privit și ca unul de disponibilitate sexuală, mâinile acționând ca niște indicatoare către organele sexuale”, crede specialista. În schimb, pentru poziția braţelor deschise, relaxate, are următoarea explicație: „Atunci când observăm o persoană cu brațele relaxate, pe lângă corp, acesta este un semn că se simte relaxată, confortabilă, fiind în majoritatea cazurilor un indicator al unei persoane calme și deschise. Îmbinată cu o postură dreaptă (spatele drept, pieptul în față, privirea ridicată), aceasta poate indica faptul că este încrezătoare și sigură pe sine”, declară psihologul.
Încrucișarea egal nesiguranță
Postura picioare strânse, lipite sau încrucişate poate fi interpretată astfel: „La fel ca în cazul braţelor încrucişate, şi în cazul picioarelor lipite, strânse sau încrucişate, persoana simte nevoia de a se proteja. Această protecție poate să fie un indicator al nesiguranței, al neîncrederii în sine ori al senzației de pierdere a controlului, de teamă etc.”, spune psihologul Andra Tănăsescu. Postura picioare întinse, încrucişate sau drepte poate avea următoarea interpretare: „Atunci când observăm o persoană așezată cu picioarele întinse și încrucișate, poate însemna că acea persoană se simte nesigură și încearcă să mascheze acest lucru adoptând o poziție care pare relaxată. Dacă își ține picioarele întinse în față, dar fără să le încrucișeze, atunci persoana caută să își mărească spațiul pe care îl ocupă, și astfel domină prin poziție și printr-o atitudine relaxată. În funcție de situație și de context, poziția poate fi și o dorință de relaxare după o zi lungă, persoana în cauză căutând să se odihnească într-o poziție comodă, lejeră”.
Tălpile pe podea, semn de bun augur
Dacă stați de vorbă cu o persoană care ține picioarele relaxate, cu tălpile pe podea, semnalele sunt de bun augur. „În majoritatea cazurilor, acest tip de poziție o adoptă persoanele sigure, încrezătoare, optimiste și deschise. De asemenea, o persoană care stă în acest fel știe ce are de făcut, cum să o facă și este conștientă de propriile forțe și capacități. Cunoaște modul în care poate să acționeze și mai mereu reușește să găsească o soluție sau o cale pentru a duce lucrurile la bun sfârșit”, conchide psihologul şi trainerul Andra Tănăsescu.