de Silviu Ghering

James Dewar a fost un inventator scoțian, specializat în chimie și fizică. S-a născut la 20 septembrie 1842, în Kincardine, un orășel pe țărmul nordic al ținutului scoțian Perthshire, cel mai mic dintre cei șase băieți ai unui viticultor, Thomas Dewar, și ai soției sale, Ann Eadie. A fost educat la școala parohială din Kincardine și apoi la Academia Dollar, din orașul cu același nume, din centrul Scoției. Și-a pierdut părinții într-un incendiu, la 15 ani, imediat după ce absolvise academia, dar a reușit, cu tot șocul, să treacă examenul de intrare la Universitatea din Edinburgh, unde a studiat chimia, pe care a aprofundat-o un an la Universitatea din Gent, Belgia.

Clarviziunea unei minți avide de nou și puterea sa de muncă (stătea și câte 12 ore pe zi în laborator) l-au „făcut” profesor la Universitatea din Cambridge (1875), membru al Institutului Regal de Științe (1877), al Comisiei Regale de supraveghere a alimentării cu apă a Londrei (1893), al Comisiei pentru Explozivi (1894). În 1891 a proiectat și a construit „mașinării” de produs oxigen lichid și ozon lichid în cantități industriale, iar în 1892 i-a venit ideea de a folosi vase cu o mantă cu vid pentru depozitarea gazelor lichide - balonul Dewar (altfel, cunoscut sub numele de termos sau balon de vid) -, invenție pentru care a devenit faimos. Nu a profitat de adoptarea pe scară largă a balonului său de vid: a pierdut un proces împotriva companiei „Thermos GmbH” privind brevetul pentru invenția sa. Dewar a fost recunoscut ca inventator, dar nu și-a putut breveta invenția. Așa că primul „balon de vid” pentru uz comercial a fost produs în 1904 de compania germană amintită, iar numele comercial „termos” a rămas înregistrat ca atare în istorie, fiind folosit și astăzi. Dewar s-a căsătorit cu Helen Rose Banks în 1871, dar nu au avut copii. A murit la Institutul Regal de Științe din Londra în 1923, fiind încă profesor de chimie la instituția regală, pentru că refuzase să se pensioneze, deși se apropia de 81 de ani. A fost incinerat la crematoriul Golders Green, unde se află și astăzi cenușa sa. ()