de Silviu Ghering şi Adrian Barna
Vaclav Havel este o legendă! Viața sa a fost o legendă. Refuzul de a fi nominalizat în anul 1991 la Premiul Nobel pentru Pace este o legendă. Geniul său literar, calităţile morale ireproşabile şi victoriile politice l-au transformat într-o legendă. A fost ultimul președinte al Cehoslovaciei (1990-1992) și primul președinte al Cehiei (1993-2003). Istoria îl va păstra „in memoriam” ca pe una dintre cele mai respectate personalităţi ale sfârşitului de secol al XX-lea.
Familie mare, remunerație... mai mare!
Vaclav Havel s-a născut la Praga, la 5 octombrie 1936, într-una dintre cele mai bogate și mai influente familii. Bunicul său patern a construit faimoasa sală de baluri „Lucerna”, iar cel matern era un diplomat remarcabil. Unul dintre unchii săi a înfiinţat Studioul de Filme „Barrandov”, care a pus bazele industriei de film cehe. Tatăl său era restaurator, dezvoltator imobiliar şi prieten cu numeroşi scriitori şi artişti. Al Doilea Război Mondial nu a deranjat cu mult viaţa familiei Havel, iar tânărul Vaclav a crescut înconjurat de servitori, de maşini de lux şi de toate beneficiile vieţii fără griji a familiei sale.
Au venit comuniștii și s-a ales praful de traiul său
În 1948, comuniştii preiau puterea în Cehoslovacia şi schimbă radical traiul liniştit al familiei Havel, etichetată cu mânie proletară drept „burghezo-reacţionară”. Le-au confiscat averea și proprietățile, părinţii lui Vaclav au fost nevoiţi să accepte diverse slujbe umile, iar lui şi fratelui său li s-a interzis să îşi continue studiile la liceu. S-au folosit de o breşă în sistem şi au urmat cursurile „şcolii de noapte”, seralul de la noi. Cinci ani a învățat Vaclav nopţile şi a muncit zilele ca asistent de laborator. La 15 ani își descoperă pasiunea pentru poezie. Scrierile sale sunt influențate de Kafka, chiar dacă operele acestuia erau interzise. Cu o adolescenţă plină de privațiuni, a reuşit să ducă o viaţă socială activă, participa la „cenacluri” filosofice, scria poezii şi eseuri... S-a „remarcat” - adică a fost luat în vizor de autorități - în toamna lui 1956, când, la o conferinţă pentru tinerii scriitori - sponsorizată de Guvern! -, a făcut un apel pentru recunoaşterea oficială a câtorva poeţi interzişi.
Peripeţiile bravului soldat Havel
Între 1957 şi 1959, Havel a făcut armata, unde a ajutat la înfiinţarea unei „companii” de teatru a regimentului. Iar după „liberare” s-a angajat maşinist la avangardistul „Teatrul de pe balustradă”. Admirat de director, a fost promovat rapid ca secretar literar şi, în 1968, ca dramaturg cu drepturi depline! Prima sa piesă pusă în scenă a fost „Petrecerea din grădină” (1963), urmată de „Memorandumul” (1965) şi „Probleme tot mai mari de concentrare” (1968), dar cea mai cunoscută este „Largo Desolato” (1984), scrisă în perioada imediat următoare eliberării din închisoare... La „Teatrul de pe balustradă” a întâlnit-o pe Olga Splichalova, cu care s-a căsătorit în 1964. Soţia sa era, aşa cum declara Havel, „exact ceea ce aveam nevoie. Toată viaţa am consultat-o în tot ceea ce fac, ea a fost prima care a citit tot ce-am scris”.
Invazia sovietică din 1968 l-a angajat politic
În august 1968, înflorirea social-culturală a Cehoslovaciei, „Primăvara de la Praga”, a fost stopată brutal de invazia sovietică. Havel şi-a început cariera de activist pentru drepturile omului la un radio ilegal, unde le cerea intelectualilor occidentali să condamne ocupația rusească şi să protesteze față de abuzurile represivului regim al lui Gustav Husak. Guvernul i-a interzis publicarea și i-a retras paşaportul. Forţat să se angajeze, sub supraveghere, la o berărie, a continuat să scrie, iar lucrările sale erau distribuite clandestin. Lupta sa pentru drepturile omului a continuat cu scrisoarea deschisă adresată „Doctorului Gustav Husak” în aprilie 1975, în care deplângea situaţia ţării - „un spaţiu care şi-a pierdut orice simţ al valorii şi în care oamenii trăiesc în frică şi în apatie”.
Arestat, condamnat și cu câinele... împușcat!
În ianuarie 1977, sute de intelectuali cehi, atât marxişti, cât şi anticomunişti, au semnat „Carta 77”, prin care se protesta față de nerespectarea Acordului de la Helsinki cu privire la drepturile omului. Havel a fost ales unul dintre principalii purtători de cuvânt. A fost arestat şi trimis în închisoare. Judecat pentru „acte de subminare a statului”, a primit 14 luni de închisoare cu suspendare. Nu s-a lăsat demoralizat și, împreună cu alți activiști pentru drepturile omului, a înfiinţat, în 1978, Comitetul pentru Apărarea celor Persecutaţi pe Nedrept. A fost iarăși arestat și condamnat la patru ani şi jumătate de muncă silnică. Şi-a executat pedeapsa la diverse închisori, în condiţii greu de suportat. După eliberare, în martie 1983, s-a îmbolnăvit grav, dar și-a continuat activitatea de disident. În consecinţă, Guvernul a început să-l urmărească minut cu minut, i-a interceptat telefoanele, i-a interzis să accepte premii literare în străinătate, ba chiar i-a împuşcat și... câinele!
La Timișoara curgea sânge când a fost ales șef de stat...
În ianuarie 1989, Havel a fost din nou arestat, după o săptămână de proteste, fiind condamnat la nouă luni de închisoare. La 19 noiembrie 1989, pe fondul creşterii nemulţumirilor generale faţă de regimul comunist, a anunţat înfiinţarea Forumului Civic, o coaliţie a diverselor grupuri politice care aveau ca scop comun găsirea unei soluţii paşnice de schimbare a puterii. La o săptămână de la crearea forumului, a început „Revoluţia de catifea”, care a dus la prăbuşirea regimului comunist din Cehoslovacia. Havel şi Forumul Civic au jucat un rol esenţial, de la întâlniri cu Guvernul până la demonstraţii de masă. La 10 decembrie 1989, președintele Gustav Husak şi-a dat demisia. La 19 decembrie, Parlamentul l-a ales în unanimitate pe Vaclav Havel preşedinte! A fost primit cu mult entuziasm în vestul capitalist al Europei, dar a fost respectat şi de Moscova, președintele URSS Mihail Gorbaciov fiind de acord cu retragerea trupelor sovietice din Cehoslovacia! A fost aplaudat în SUA, unde s-a adresat Congresului, s-a întâlnit cu preşedintele şi cu numeroase celebrităţi. Guvernul său a intrat pe calea reformelor democratice în domeniile social şi economic, încercând să se adapteze cât mai rapid cerinţelor unei pieţe libere. În iunie 1990 au avut loc primele alegeri libere după 1946, iar Forumul Civic a câştigat majoritatea voturilor. La 5 iulie 1990, Parlamentul l-a reales preşedinte pentru un mandat de doi ani pe Vaclav Havel.
S-a împotrivit scindării Cehoslovaciei
În august 1992, Parlamentul slovac a emis propria Constituţie, iar Havel şi-a dat demisia din postul de preşedinte. În decembrie, Cehoslovacia era împărţită în Republica Cehă şi Slovacia, diviziune pe care Havel a încercat să o împiedice. În 1993, Parlamentul ceh l-a ales în funcţia de prim preşedinte ale noii Republici. Mandat reînnoit în 1998, în ciuda faptului că era grav bolnav. A ieșit din politică în 2003. A murit la 18 decembrie 2011, la 75 de ani... Un om uriaş!