de Andrei Dicu şi Adrian Barna
Anul acesta sărbătorim 100 de ani de la victoriile de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz care au întors soarta României în Primul Război Mondial. Până atunci, cu Armata aproape distrusă, cu mai bine de trei sferturi din teritoriu ocupat, cu Moldova plină de refugiaţi şi bântuită de tifos, ţara era cuprinsă de deznădejde. Dincolo de succesele de pe front, abordăm un aspect puţin cunoscut, propaganda care a ajutat la refacerea moralului Armatei.
„Crezul soldatului român”, răspândit la ordinul lui Ionel I.C. Brătianu
După retragerea Guvernului în Moldova, primul-ministru, Ionel I.C. Brătianu, care până atunci se împotrivise stilului ultraofensiv propus de mareşalul Averescu, a înţeles dimensiunea dezastrului. Publicaţiile din Iași, precum „Ecoul Moldovei”, „Evenimentul” şi „Opinia”, publicaseră o serie de ştiri şi de reportaje care cuprindeau informații legate de lipsa produselor de bază. De asemenea, informaţiile privind numărul uriaș de morți și de răniți atât pe front, cât și în urma epidemiei de tifos exantematic duseseră la o stare de demoralizare generală. Imediat, Ionel I.C. Brătianu a reevaluat tactica privind propaganda pentru refacerea moralului și contracararea defetismului, care a fost îndreptată în primul rând asupra Armatei și cu precădere către soldatul țăran, cel mai afectat de mizeria tranșeelor și de spectrul morții în linia întâi. În acest sens, un efect deosebit l-a avut manifestul „Crezul soldatului român”, scris de soldatul Petre Florea, multiplicat la ordinul lui Brătianu şi difuzat în rândul trupelor române, pe care îl reproducem exact: „Sunt un brav Ostaş Român. Nu mă tem de nimic, nu mă tem nici de duşmanul cel mai aprig, nici de suferinţa cea mai grozavă, nici de moarte nu mă tem. VOI ÎNVINGE!... Îmi iubesc Patria, Neamul, Regele. Mă supun legilor şi sunt gata să ajut Patria apărând-o; sunt gata în orice clipă a-mi jertfi viaţa pentru ea... SUNT ÎNVINGĂTOR!”.
„Adevărul” detonase bomba în 1913
După o discuţie între Brătianu şi Averescu, imediat, în Instrucțiunile generale referitoare la organizarea Armatei, emise de Marele Cartier General, s-a menţionat: „Instrucțiunea morală a soldatului prezintă o mare importanță. Sentimentele cele mai înalte trebuiesc dezvoltate la el. I se va vorbi despre Patrie, i se va descrie în linii mari Istoria României, i se vor arăta pericolele și durerile unei servitudini politice, i se va face să zărească viitorul mai bun, când, prin curajul și tenacitatea sa va fi participat la crearea României Mari”. Până în acel moment nu se dăduse o atenție prea mare pregătirii psihologice pentru luptă, mai ales că presa din anii neutralității, precum ziarul „Adevărul”, publicase, încă din 1913, articole despre bătăile aplicate soldaţilor de ofițeri. Odată fiind „schimbat macazul”, a fost folosit de autorităţile politice şi militare un întreg arsenal mediatic menit să ridice moralul soldaţilor și al ofițerilor de grad inferior. Se organizau citări prin ordine de zi pe unitate sau pe întreaga Armată, ordine generale ale şefului Marelui Cartier General, ale comandanţilor sau proclamaţii ale Regelui, conferinţe susţinute de ofiţeri superiori, de preoţi militari şi mai ales de ostaşi întorşi din prizonierat.
Delavrancea, Sadoveanu şi Minulescu, ziarişti mobilizatori
La toate aceste acțiuni s-a adăugat un val de periodice, broşuri, cărţi semnate de ofiţeri, dar la care au contribuit substanţial scriitori precum Octavian Goga, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Ion Minulescu, Ion Agârbiceanu şi Radu D. Rosetti. Printre publicaţiile cel mai importante s-a numărat primul cotidian militar românesc de informaţie, intitulat „România” (editat de Marele Cartier General în perioada 2 februarie 1917 - 20 martie 1918), avându-i pe locotenentul în rezervă Mihail Sadoveanu drept director şi pe Octavian Goga redactor-şef şi care s-a bucurat de distribuirea gratuită către soldați a jumătate din tirajul de 30.000 de exemplare. Despre articolele lui Octavian Goga, „Spre biruință”, „Către țăranii soldați”, „Talpa țării” şi „Ne învață Mărășeștii”, generalul Constantin Prezan spunea: „Au efectul a două divizii”. Iată de ce: „Nu suntem înfrânți. Ne-am cheltuit, dar nu ne-am istovit. Puterea n-a secat încă și credința rămâne în picioare”, scria Goga. În perioada februarie 1917 - martie 1918 au fost trimise pe front 5.097.949 de exemplare din ziarul „România”, până când apariția sa a fost suspendată de Guvernul Marghiloman, la presiunea germanilor, în cadrul negocierilor de pace. În același spirit, dar cu o mai puțin faimoasă și talentată echipă redacțională, a fost editată și gazeta „În Carpaţi”, iniţiată de generalul Alexandru Averescu, dar apariția a încetat după doar câteva numere. Alte publicații de război au fost „Revista tranșeelor” și „România Mare”, editată la Kiev, în perioada 1917-1918, de Corpul voluntarilor români din Austro-Ungaria, la care au colaborat atât Sadoveanu, cât și Goga.
George Enescu şi Constantin Nottara, spectacole pentru răniţi
Propaganda a funcţionat şi la nivel artistic, prin organizarea de concerte, dansuri, piese de teatru şi prin proiecţia unor filme cu rol de stimulente patriotice. Mari artişti precum George Enescu, Constantin Nottara, Elena Zamora sau Constantin Tănase au pus umărul în acest sens. Spre exemplu, la 12 ianuarie 1917 a avut loc un concert memorabil susţinut de George Enescu, compozitorul interpretând „Rapsodia română” în fața răniților din Spitalul Militar din Dorohoi. De asemenea, Constantin Nottara prezentase la Iaşi piesa „Sărmanul artist”, iar colonelul Radu Rosetti a organizat cu mult succes momente de dansuri și cântece populare.
Regina Maria, un rol crucial
Una dintre susţinătoarele acestei propagande a fost, fără îndoială, Regina Maria, cea care pur şi simplu ţipase în faţa generalilor „luptaţi, domnilor, luptaţi!” şi ale cărei vizite în spitale au devenit celebre, deşi nu puteau consola decât o mică parte dintre cei suferinzi. Un factor decisiv în redobândirea încrederii în victorie sau cel puțin într-o luptă de la egal la egal cu germanii l-a constituit sosirea masivă a armamentului din Franța și a instructorilor din Misiunea Militară franceză, condusă de generalul Henri Berthelot. Un alt efect pozitiv al prezenței ofițerilor francezi în cadrul regimentelor românești a fost și ameliorarea considerabilă a comportamentelor ofițerilor români față de soldații țărani, în sensul diminuării bătăilor și atitudinilor dispreţuitoare.
Regele Ferdinand: „Aţi câştigat dreptul de a stăpâni pământul pentru care aţi luptat!“
Regele Ferdinand a contribuit substanțial la eroismul cu care au luptat românii în bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz prin două decizii politice fundamentale privind reforma agrară și cea electorală. „Vouă, fiilor de țărani, care ați apărat cu brațul vostru pământul unde v-ați născut, unde ați crescut, vă spun eu, Regele vostru, că, pe lângă răsplata cea mare a izbânzii, care vă asigură fiecăruia recunoștința neamului nostru întreg, ați câștigat, totodată, dreptul de a stăpâni într-o măsură mai largă pământul pe care v-ați luptat. Eu, Regele vostru, voi fi întâiul a da pildă. Vi se va da și o largă participare la trebile statului”, promitea monarhul în Proclamaţia din 23 martie - 5 aprilie 1917.