de Roxana Istudor

La 16 decembrie 1775 se năștea la Steventon, Hampshire, cea care avea să devină o autoare de romane clasice care nu și-au pierdut nimic din prospețime și din atracție în ultimele două secole: Jane Austen. Considerată primul autor care a creionat reperele moderne ale romanului englezesc prin înfățișarea vieții oamenilor obișnuiți, Jane Austen era cel de-al șaptelea copil al unui pastor care a avut în total opt urmași. A crescut într-o familie care încuraja lectura și în care amuzamentul principal era regizarea unor mici scenete de teatru.

Sub aceste auspicii începea să scrie Jane, în 1787, piese de teatru, versuri, nuvele, proză de toate felurile, care anunțau preocupările sale literare de mai târziu. Primele accente feministe din scrierile lui Jane Austen apăreau în nuvela „Lady Susan”, scrisă în 1793, în care se întrevăd frustrările femeilor dintr-o societate care nu le oferea șansa de a se remarca. În 1795 începea să lucreze la primul roman, „Rațiune și simțire”, iar doi ani mai târziu termina prima variantă a cărții „Mândrie și prejudecată”. În acel an, tatăl său a oferit-o spre publicare unei edituri londoneze, dar romanul a fost respins. Între timp, Jane Austen lucra în continuare, în 1799 încheind și „Mănăstirea Northanger”. Abia în 1811 era publicată, fără semnătură, celebra, astăzi, „Rațiune și simțire”, care a întrunit imediat elogiile criticilor. Anii următori au fost plini de recompense pentru Jane Austen. Rând pe rând s-au publicat (și republicat) „Mândrie și prejudecată”, „Emma”, „Mansfield Park”, „Rațiune și simțire”. În ultimele luni de viață, Jane Austen a scris în continuare, lucrând intens la „Persuasiune”. În 1817 începea un nou roman, „Sanditon”, o satiră robustă, care a rămas neterminat din cauza deteriorării stării de sănătate a autoarei. Jane Austen s-a stins în vara aceluiași an. La scurt timp, fratele scriitoarei făcea public numele celei care dăduse deja literaturii universale povești care fascinează și azi.