de Roxana Istudor

Considerat unul dintre reperele majore ale muzicii italiene contemporane, Adriano Celentano s-a născut la 6 ianuarie 1938. Și-a petrecut copilăria și adolescența la Milano. N-a terminat școala generală și a avut diferite ocupații fără legătură cu arta. Odată cu anii ’50 începe să se intereseze de muzică, în special de rock’n roll. Era epoca lui Bill Haley și mai apoi a lui Elvis Presley, idolul lui Celentano, care a început să urce pas cu pas treptele afirmării, de la lansarea în muzică în 1958. Devenind ulterior și un fan al actorului Jerry Lewis, Adriano a avut ideea de a combina muzica pe care o interpreta cu un fel unic de a se mișca pe scenă, care i-a adus porecla de „Flexibilul” și un succes constant. În anii ’60 și ’70, Adriano lansa piesă după piesă care au făcut istorie în muzica pop italiană, interpretul fiind arhicunoscut și peste granițele țării - „Stai lontana di me” (1962), „Il ragazzo della via Gluck” (1966), „Azzurro” (1968), „Sotto le lenzuola” (1971), „Er più” (1971) „Ti avrò” (1978).

Pe lângă lansarea a 40 de albume, vândute în zeci de milioane de exemplare, Celentano a edificat și o remarcabilă carieră cinematografică, filmele sale fiind fruntașe la încasări. Ca actor, cel mai mare succes a fost „Serafino” (1968). A cochetat și cu regia de film, distribuind în pelicule nume mari ale cinematografiei italiene, Ornella Muti, Eleonora Giorgi sau Claudia Mori, care îi este și soție. Așa cum era de așteptat odată cu creșterea popularității sale, Adriano Celentano a intrat și în lumea spectacolului de televiziune, găzduind show-uri care se bucură de un real succes - în 2005, la una dintre edițiile emisiunii „Rockpolitik”, în care l-a criticat pe premierul de atunci, Silvio Berlusconi, că subminează libertatea presei, Celentano a înregistrat o audiență-record, de 46%. Fermecător, în pas cu vremurile și părând că nu are vârstă, Adriano Celentano ține captivată audiența italiană și internațională de o jumătate de secol și spune că tatăl său l-a sfătuit „să meargă mereu înainte”.