de Silviu Ghering

Ampère s-a născut la 20 ianuarie 1775, în orașul francez Lyon, într-o prosperă familie burgheză. Tatăl său era un negustor bogat, mama, o femeie credincioasă, exemplu de „stăpâna casei”, virtuoasă și gospodină. Sub îndrumarea unui profesor particular, între pereţii bibliotecii bine dotate a familiei, André și-a dezvoltat calitățile de autodidact, studiind matematica, fizica, chimia, științele naturale, muzica, filosofia și sociologia. La 12 ani „învinsese” calculul diferențial și integral, la 13 ani a prezentat Academiei din Lyon un tratat de geometrie în spațiu și un memoriu asupra unor probleme de geometrie plană. Până la 20 de ani citise cele 20 de volume ale Marii Enciclopedii întocmite de Diderot și d’Alembert. Cunoștea mecanica analitică a lui Lagrange, precum și limbile latină, greacă și italiană.

Adolescenţa sa a fost marcată de Revoluţia Franceză, tatăl fiind decapitat de Armata republicană când a fost capturat în oraşul Lyon în 1793. André-Marie și-a început cariera predând matematica într-o şcoală în orașul natal între 1796 și 1801. A fost apoi profesor de fizică și de chimie la liceul de stat din Bourg-en-Bresse, iar în 1803 este numit profesor de matematică la liceul din Lyon. În 1804 s-a mutat la Paris și a devenit asistent la Şcoala Politehnică, apoi profesor de matematică în 1809. Activitatea sa științifică a fost recunoscută, de altfel, şi de Napoleon, care, în 1808, l-a numit inspector general al noului sistem universitar francez, poziţie pe care a păstrat-o până la moartea sa, la 10 iunie 1836, la Marseille. A fost membru în Comitetul Artelor și Meseriilor, profesor de fizică experimentală la Collège de France și de astronomie la Universitatea din Paris. În 1814 a fost primit în Academia de Științe. A descoperit legea interacției curenților electrici (1820) și a propus ipoteza curenților moleculari pentru explicarea magnetismului corpurilor, fiind considerat unul dintre principalii fondatori ai electromagnetismului.