de Roxana Istudor şi Daniel Alexandrescu
În timp ce, pe de o parte, motivul științific pentru care organismele au nevoie de somn continuă să uimească cercetătorii, pe de altă parte, există date care atestă faptul că lipsa odihnei poate genera adevărate nenorociri.
Greșeli în lanț înaintea celui mai mare accident nuclear din istorie
Poate unul dintre cele mai cunoscute dezastre ale istoriei recente este accidentul de la Cernobîl, din 1986. După cum se știe, o serie de greșeli de operare au făcut ca generatorul 4 să devină instabil, cu rezultatele cunoscute: un om a murit pe loc după explozie, alți 28 au pierit la câteva luni, în urma expunerii la radiații masive. Nu se știe nici în prezent câți dintre cei 600.000 de muncitori de la Cernobîl și-au pierdut viața ca urmare a exploziei și nici în ce măsură cei 115.000 de evacuați au avut de suferit urmări în ceea ce privește starea de sănătate. Un lucru este cert, atestat astfel de date: greșelile care au dus la acest dezastru, cel mai mare accident nuclear din istorie, erau previzibile pe fondul oboselii accentuate a muncitorilor de la centrală.
Deciziile care aduc nenorocirea
Ancheta declanșată în urma accidentului de la centrala nucleară de la Three Mile Island, din SUA, a dus la concluzia că lipsa de somn a personalului care a gestionat o situație dificilă a făcut ca aceasta să se transforme într-un dezastru. O valvă a rămas deschisă, deși acest lucru nu ar fi trebuit să se întâmple, dar, marcați de oboseală, cei care se aflau de serviciu nu au depistat la timp faptul că miezul reactorului s-a topit, apoi au făcut alte greșeli în lanț, bazate pe un eșafodaj de concluzii eronate, iar consecințele au fost 12 ani de curățenie în urmă, 1 miliard de dolari pagube, sute de oameni bolnavi, un întreg ecosistem distrus complet.
Coliziune fatală cu un obstacol... previzibil
În 1989, 42 de milioane de litri de petrol se deversau în apele din apropierea statului Alaska. Timp de 12 ani, vasul care s-a dovedit responsabil pentru acest dezastru natural, „Exxon Valdez”, efectuase cursa respectivă de aproape 9.000 de ori. Deci ce a fost diferit în acea zi? Căpitanul Joseph Hazelwood cunoștea „ca-n palmă” traseul, dar a băut câteva pahare în plus și a încredințat comanda navei lui Gregory Cousins. Acest ofițer abia se mai ținea pe picioare, întrucât dormise doar șase ore în ultimele două zile dinaintea tragediei. La un moment dat, în plină noapte, vasul s-a ciocnit cu un recif care era un obstacol binecunoscut pe acest traseu, în acel moment fiind distruse opt dintre cele 11 rezervoare ale navei. Nu s-a pierdut nicio viață omenească, dar dezastrul ecologic a rămas unul dintre cele mai ample din istorie, cu sute de kilometri de coastă distrusă din perspectiva ecosistemelor.
Un ofițer prea obosit ca să mai navigheze în siguranță
O altă cursă maritimă, de această dată una de... plăcere s-a transformat într-un coșmar pentru toți cei 1.568 de pasageri de la bordul navei de croazieră „Star Princess”, care plecase din Vancouver pentru a ajunge în Alaska. Din păcate, după cinci zile, vasul s-a ciocnit de o stâncă și a fost în mare parte avariat. Nu s-au înregistrat victime nici în rândul pasagerilor, nici al echipajului, dar totul s-ar fi putut ușor evita dacă la cârma navei nu s-ar fi aflat un ofițer care nu dormise suficient. Potrivit investigației, Robert Nerup suferea de „oboseală cronică”, astfel încât a pus în pericol și oamenii, și bunurile.
Minutul prăbușirii
Zborul Air France 447 care părăsea, în 2009, Rio de Janeiro spre Paris avea să fie ultimul drum pentru 228 de pasageri. Totul a început bine, dar nu se știa ce consecințe va avea faptul că echipajul nu dormise aproape deloc cu o noapte înainte, iar căpitanul Marc Dubois având doar o oră de somn „la bord”. Așa se face că, pe parcursul zborului, Dubois a decis să tragă un pui de somn - programat, de altfel, și care nu ar fi trebuit să afecteze cursa. Dar, brusc, avionul a intrat într-o zonă de turbulențe, și căpitanului i-a luat un minut să ajungă în cabină. Aceasta a fost diferența între altitudinea sigură, manevrele corecte și prăbușirea care a omorât toate persoanele de la bordul aeronavei.
Moarte în aer
Pentru a lansa o navetă spațială este nevoie de multă muncă, de mulți bani și de oameni valoroși. În 1986, în văzul întregii lumi, naveta Challenger țâșnea de la Cape Canaveral, Florida, numai pentru 73 de secunde. Apoi a explodat în aer, ucigându-i pe cei șapte membri ai echipajului. Episodul acestei lansări este și astăzi o traumă pentru societatea americană, iar tragica urmare ar fi putut fi evitată dacă s-ar fi luat în calcul faptul că responsabilii de întreaga operațiune erau la datorie de la ora 1:00 noaptea, iar cu o seară înainte dormiseră doar două ore.
Mânați de epuizare în mijlocul furtunii
Un rol important într-o prăbușire care avea să coste viața a zece pasageri și a căpitanului l-a jucat oboseala. Grăbiți să ajungă la destinație pentru că nu dormiseră de foarte mult timp, prea mult pentru a mai funcționa în siguranță, membrii echipajului zborului 1420 al American Airlines au luat decizii greșite atunci când au aflat că aterizarea la Little Rock este îngreunată de vremea turbulentă. Au refuzat să amâne aterizarea, au făcut greșeli tehnice, iar aeronava a lovit mai multe elemente de pe pistă, a trecut printr-un gard, apoi s-a ciocnit de un sistem de iluminat. Pe lângă cei care au plătit cu viața erorile de pilotaj generate de nesomn, alte 105 persoane au fost rănite, iar avionul a fost distrus complet de un incendiu.
Aţipit în calea trenurilor
Condamnarea la închisoare a lui Gary Hart nu a mai avut cum să-i readucă la viață pe cei decedați din pricina faptului că el nu dormise cu o seară înainte. S-a întâmplat în 2001, când Hart conducea atât de obosit pe o șosea din zona localității britanice Selby, încât a adormit la volan și s-a oprit pe șina de cale ferată. Printr-o minune a putut să iasă din autovehicul cu câteva zeci de secunde înainte ca trenul să intre în coliziune cu mașina rămasă pe șine și să deraieze. La scurt timp, un alt tren a deraiat la rându-i, fiind provocat astfel cel mai tragic accident feroviar din Marea Britanie în secolul al XXI-lea. Zece persoane și-au pierdut viața și peste 80 de călători au fost răniți. Hart a fost condamnat la cinci ani de detenție pentru... conducere periculoasă.